Bukowski – băiatul rău al literaturii

sunca-pe-piine

 

cumpara

Bukowski ni se prezintă în Șuncă pe pâine, al doilea roman în care Henry Chinaski apare pentru a doua oară în fața noastră, băiatul rău, băiatul dur ce, inițial, se dorește a fi, ulterior devenind un adevărat băiat rău, un dur, care se luptă cu oricine, care înfruntă orice neajuns, fără a se lamenta, în stilul simplu, minimalist al lui Bukowski.

Romanul începe cu Chinaski amintindu-și că era „sub ceva. Sub o masă, vedeam unul dintre picioarele mesei, vedeam picioarele oamenilor și un col al feței de masă”.
Este prima amintire pe care acesta o are despre sine, focalizându-se pe frânturile de realitate, fărâmele de persoane pe care le vedea de sub masa sub care se ascundea.
Acțiunea are loc într-o Germanie a anului 1922, de unde familia acestuia se mută în America, tărâmul visurilor oricărui om speriat de iminența războiului.

Acesta, Bukowski-Chinaski ne prezintă realitatea Americii din anii ’50, când aceasta era înecată în șomaj, sărăcie, totul fiind privit din perspectiva unui Chinaski sărac, cu o familie tipică suburbiei americane, un tată care simulează bună-starea, care își construiește un trecut și un prezent convenabil, încercând să parvină în ochii celorlalți prin faptul că în fiecare dimineață pleacă cu Model T-ul său la un loc de muncă imaginar, cu o mamă care îl iubește, dar care nu poate zice nimic, un pater familias construit de Chinaski detașat.

Problema pe care o pune Bukowski în acest roman este aceea a unei societăți care nu se pote redresa, dar care, asemenea tatălui său, Chinaski senior, își proiectează un viitor în față-i, imaginându-și că este o țară prosperă, deși sărăcia este la fiecare pas, ca de altminteri starea find una perenă; pe de o parte, sunt ei, bogații, băieții de bani gata, pe care Chinaski îi caracterizează drept cei perfecți, cu dantura perfectă, supli, cu mașinile lor strălucitoare, care sunt obișnuiți cu victoria, care erau „coilași neprihăniți, norocoși pe moment”, pe care îi ura „pentru că aveau ceva ce eu nu avusesem încă”, fericirea, puterea, însă privind situația din punctul lui de vedere, ei nu vor cunoaște, ar zice Chinaski, niciodată groaza, o conditio humana cu care Chinaski s-a acomodat, pe care și-a apropiat-o, nu vor ști niciodată ce este lupta, stârnind în unii din oponenții săi, personaje cu care acesta se bate pentru a-și demonstra sieși și acestora deopotrivă ceva, zicând: „Stârnisem în el ceva ce nu simțise niciodată. Era îngrozit. Îngrozit pentru că nu știa cum să facă față înfrângerii”.

Acesta este Chinaski, un alter ego al lui Bukowski, care se trece prin viață, care asemenea celorlalți își proiectează viitor, făcând unele remarce despre cei din juru-i tragice, negre, dar de un adevăr pe care nu i-l putem refuza, observând realitatea numai din punctul său de vedere, al tipului dur, iar acest lucru se poate extinde și asupra celorlalte scrieri ale sale, simțindu-se, în definitiv, bine în pielea sa.

Romanul Șuncă pe pâine este tulburător, este scris în maniera rece, detașată a lui Bukowski, lipsită de pulsiuni sau patetisme, refuzând să-și deplângă soarta, sieși sau a lui Chinaski, făcând din condiția sa o virtute, o așteptare pentru când îi va veni rândul să danseze, să aibă victoria. În rest, restul pur și simplu este, lăsând restul pe seama cititorului.

Lectură plăcută.
Carte oferită de Libris, librărie online

Scroll to Top