Bun venit în infern – Colin Martin

Bun venit in infern - Colin Martin
Titlu: Bun venit în infern
Autor: Colin Martin
Editura: ALL
Anul: 2006
Pagini: 207
Nota: 8.5/10

 

„Probabil că ați auzit povești terifiante despre viața într-o închisoare thailandeză. Așa auzisem și eu. Când am fost închis prima oară, l-am întrebat pe unul dintre colegii mei de celulă, un elvețian pe nume Bruno, dacă într-adevăr, viața în închisoare era atât de rea pe cât se spunea. Nu poate fi așa de rău cum se aude în afară, nu-i așa?
Bruno a râs sec.
– Bine ai venit în infern, mi-a răspuns el.”
 
Înainte de a citi cartea asta, știam câte ceva despre Thailanda, dar numai lucruri frumoase: rebelul Bangkok denumit și Orașul Îngerilor, superbele plaje din Pattaya, bogăția inestimabilă atât culturală cât și materială a templelor, Triunghiul de Aur (zona unde se intersectează statele Myanmar, Laos, Vietnam și Thailanda), splendida floare de orhidee care este simbol național, mătasea thailandeză, una dintre cele mai fine din lume și de o calitate excepțională ș.a.m.d.
Ei bine, Bun venit în infern mi-a schimbat radical părerea despre Țara Surâsului, deoarece prezintă o altă față a Thailandei. Pe cea adevărată, aș putea spune, de dincolo de aparențe, relatată de către un om de afaceri irlandez, care a petrecut aproape 8 ani în închisoarea thailandeză, pentru o crimă pe care nu a comis-o.

Este evident încă din primele pagini că Martin Colin nu are talent scriitoricesc. Cartea este pur și simplu o expunere a celor întâmplate, în mod cronologic, minuțios și atent detaliată, pentru a ne face pe noi să înțelegem exact ce s-a întâmplat și pentru a ne avertiza să nu repetăm greșelile lui. Acest lucru nu o face, însă, mai puțin interesantă. Te ține în priză și te determină să dai pagină după pagină, iar la un moment dat realizezi că ai ajuns la ultima, din păcate… Sau din fericire pentru protagonist, pentru că experiența pe care a trăit-o acolo este absolut șocantă. 

Pe scurt, Martin Colin este un businessman din Irlanda, căsătorit și are doi copii. Deține o firmă de construcții în domeniul petrolier, iar succesul uriaș pe care îl are îl impulsionează să încheie un contract cu o firmă thailandeză fantomă. După ce află acest lucru, Colin încearcă să-și recupereze banii de la patronul acelei firme. Conjunctura face ca el să intre într-o luptă corp la corp cu bodyguardul patronului escroc, pe care îl ucide în legitimă apărare. De aici începe calvarul sau lupta cu sistemul judiciar din Thailanda, sistem în totalitate și fără excepții corupt. Este revoltător faptul că stă închis câțiva ani buni până ce are parte de proces, unul tot în „stil” thailandez, ce îl condamnă la închisoare, deoarece judecătorii CRED că el l-a omorât pe acel om, cu toate că o dovadă concretă nu există. Este tranferat într-o închisoare de maximă siguranță, unde are parte de un tratament inuman, crunt, absolut de nedescris. Se confruntă și cu lipsa de cooperare a sistemului medical atunci când se îmbolnăvește de tuberculoză, o boală de multe ori fatală pentru pușcăriașii blocați în sistemul din Thailanda. 

Totuși, în cartea lui întâlnim și dovezi de umanitate, venite din partea celor care l-au ajutat și l-au sprijinit de-a lungul anilor, fără de care el nu crede că ar fi putut rezista până la capăt. Este vorba despre jurnaliști irlandezi care au făcut publică povestea lui, poveste care a convins oamenii să-i scrie lui Colin sau să-i trimită lucruri de care avea nevoie (bani, alimente, cărți, produse de igienă, îmbrăcăminte etc.). Astfel, el reușește să răzbească, rămânând cumva pe linia de plutire. Le mulțumește și în carte pentru tot ceea ce au făcut pentru el, dar ar fi fost ideal să pună mai mult accent pe aspectul ăsta, precum și pe oamenii capabili de sentimente altruiste pe care i-a cunoscut și care erau, ca și el, după gratii. Mi-aș fi dorit mai multe detalii, pentru ca măcar la final să mai alunge din gustul amar pe care ți-l lasă lectura.

Bun venit în infern este de o sinceritate brutală, pe care o simți din plin, fiind tot timpul conștient de faptul că nu este ficțiune, ci fiecare cuvânt, fiecare frază este adevărată. Te cutremură, te scârbește, te înfricoșează. Este foarte fluidă, se citește extrem de repede și de ușor, de aceea nu îți oferă timp să o diseci pe parcurs, ci de abia la final, după ce ai terminat-o, începi să te gândești la ceea ce ai citit și să te îngrozești. O recomand tuturor, mai ales celor care nu se simt descurajați de austeritatea stilistică, deoarece este, într-adevăr, o lectură redutabilă!
Spor la citit!
Scroll to Top