Camil Petrescu – Patul lui Procust

Iustinian Popa

Fotograf dar și pasionat de lectură. Lucru ce m-a determinat să lansez Azi Citesc, un colț de internet dedicat cărților. :)

You may also like...

9 Responses

  1. moi hihihi says:

    cred ca e o carte destul de interesanta,insa nu neaparat una pe gustul meu,nu prea imi plac romanele psihologice si nici descrierile alea lungi,amanuntite

  2. moi hihihi says:

    ladima e prea idealist,fuge prea mult de realitate,numai un idiot poate sa creada atat intr-o prostituata

  3. Rajim says:

    Cartea nu misca muntii, dar clatina sangele. Pe mine, sincer, m-a enervat! Tin minte ca, la un moment dat, citeam numai sa termin mai repede! De cateva ori m-a surprins, dar nimic mai mult! E prea inceata!

  4. Laura says:

    “Patul lui Procust” e una dintre cele mai valoroase carti din literatura romana,pritnre putinele care se apropie de standardele apusene,pe care le ridica atat in slavi Lovinescu.e un roman extraordinar,dar depinde ,desigur,de gusturi,.daca nu va plac descrierile si analiza psihologica,banuiesc ca nu va ramane altceva de citit decat sandra brown?!

    • Robert says:

      Te crezi mai buna decat Sandra B.? Prefer si o carte care sa ma tina in suspans,decat sa-mi descrie in 99 de pagini un scaun cu umbra pe stanga.Am citit Camil Petrescu si mi se pare putin cam…..prea filozofic.

  5. 'tinjitoru....' says:

    Tinjesc ca lucrurile sa nu fie asa… Mitul ds. Procus, adus in fata noastra, a romanilor de astazi, aproape intamplator (?) de Camil Cetrescu, are un corespondent targic in soarta nemeritata a doi romani celebri [Emil Boc si Traian Basescu] pe care noi romanii i-am jerfit pe acest ‘pat rosu’ care ne insoteste, ca un blestem, sa ne jerfim, nemeritat eroii sau cei care, prin faptele noastre, vor deveni eroi….
    Ingratitudinea desantzata a noastra, care ramanem mereu niste tarani neghiobi, vom admite ca acestor doua nume, victime a credintei lor, sa le se ‘scurteze’ capetele de acesti ‘procusti rosii’, fii ai nelinistirei mari [‘Negre….’] care este soarta sau destinul neamului nostru. ramanem inca mult si bine ancorati in mithologia antica greceasca

    • spitalu9 says:

      Stimate pacient, fuga din saloanele noastre (si lipsa terapiei cu dusuri reci si electro-socuri) isi face in mod evident efectul. Situatia dvs este alarmanta. Nu renuntati la Xanax si va imploram: reveniti la tratament! Vom incerca ca, in cel mai scurt timp, camasa de forta sa devina ne-obligatorie si, urmand o terapie riguroasa, situatia dvs (suntem siguri!) se va ameliora mult. Va multumim si va asteptam.

  6. Eliza Ramona says:

    Am citit “Patul lui Procust” in urma cu 5 ani si trebuie sa recunosc, a fost una din cartile care m-au marcat. Lumea care se cramponeaza la detaliile povestirilor ar trebui sa analizeze mai mult conflictele psihologice prezentate, ca de ex d-na T. care afla abia dupa moartea lui Fred Vasilescu iubirea pe care acesta i-o poarta. Sunt lucruri cu care inclusiv lumea de azi are de a face: sa nu poti sa iti marturisesti iubirea de teama de a nu fi luat in deradere (destul de frecvent in zilele noastre mai ales printre tineri) sau sa iubesti atat de mult pe cineva incat sa treci cu vederea orice ar face persoana iubita (caz concret, femeile inselate care inca raman cu sotii lor nu neaparat de dragul copiilor, asa cum pretind ele, ci de teama de schimbare). Lumea lui Camil s-a schimbat si totusi a ramas la fel. Si cred ca stim cu totii ca unele lucruri oricat de mult ai incerca sa le descrii in cuvinte, totusi nu pot fi redate. Detaliile descrierilor lui Petrescu mi se par la locul lor, e cam greu sa descrii in cuvinte senzatia exacta de sila, greata si totusi resemnare a d-nei T. cand il saruta pe d-l D. O alta carte pe care o recomand e “Lorelei” a lui Ionel Teodoreanu, pentru cei care doresc sa citeasca traind o alta poveste de dragoste cum doar in romane e posibila.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *