Captiv in labirint – James Dashner

„Veniţi după mine şi fugiţi ca şi cum viaţa voastră ar depinde de asta. Pentru că depinde de asta.”

 Cu toţii ne-am aflat în situaţii limită ce păreau a nu avea rezolvare. Fiecare dintre noi a fost la un moment dat pus la perete de problemele pe care le avea. Nu este persoană care să nu fi întâmpinat obstacole care să-i fii schimbat viaţa. Dar în fiecare situaţie în care ne-am aflat am continuat să luptăm. De ce? Pentru că am avut un dram de speranţă şi o doză de curaj care să ne împingă să mergem mai departe. „Captiv în labirint” este genul de carte care îţi aduce aminte că trebuie să lupţi în continuare penturu că întotdeauna există o soluţie.

Singur, speriat şi fără amintiri, Thomas ajunge în Poaiană într-un lift de metal, ce poartă numele de „Cutie”. Întâmpinat de un grup de băieţi de toate vârstele, Thomas descoperă că este noua Verdeaţă din Poiană, mai exact, el este nou-venitul trimis de Creatori să trăiască în lumea construită de Ei.

Timp de doi ani Creatorii au trimis copii să înveţe să trăiască în Poiană şi să încerce să rezolve Labirintul ce-i înconjoră, Labirint ai cărui pereţi se mută în fiecare noapte şi pe coridoarele căruia umblă creaturi monstruase numite Dureroşi. Însă puştii n-au fost lăsaţi complet neajutoraţi: prin intermediul Cutiei, poienarii primesc provizii pentru a putea trăi. Fiind forţaţi să se maturizeze, au învăţat să lucreze pământul, să crească animale şi să construiască cele necesare unei vieţi „normale”.

Însă venirea lui Thomas declanşează ceva. La numai o zi distanţă, contrar obiceiului, băieţii descoperă o fată în Cutie. Iar aceasta anunţă că toate se vor schimba, imediat după aceasta fata intrând în comă. Poienarii descoperă în mâna ei un bilet care aducea veşti şi mai îngrijorătoare: „Ea este ultima. Pentru totdeauna”. Din acea zi toate încep să meargă prost: proviziile nu mai sosesc, în Labirint este găsit un Dureros mort şi trei poienari, printre care şi Thomas, rămân blocaţi pe timp de noapte în Labirint. Toate acestea se petrec contrat regulilor şi ordinii ce înainte domnea în comunitatea lor.

Dar pe lângă toate aceste lucruri, Thomas este copleşit de un sentiment puternic de familiaritate: Poiana, fata, chiar şi Labirintul îi par cunoscute. Iar ceva din interiorul său îi spune că trebuie să devină Alergător şi să rezolve Labirintul. Băiatul este dispus să lupte împotriva tuturor provocărilor ce-i ies în cale şi să-i scoată pe băieţi din această lume în care sunt captivi. Însă ceva îngrozitor se petrece şi din acel moment Sfârşitul se declanşează. Lumea, aşa cum o ştiau ei, ameninţă să-i distrugă şi este de datoria lui Thomas să-i salveze pe toţi, indiferent de preţul cerut.

Vă pot mărturisi în mod sincer că nu credeam că voi citi vreodată această carte: coperta nu m-a atras niciodată iar titlul nu-mi spunea nimic interesant. Însă am aflat că în toamna acestui an va avea loc premiera filmului „The Maze Runner”, ecranizarea acestui volum, fapt ce m-a determinat să-i dau cărţii o şansă. Acum pot spune că nu regret această decizie.

Captiv în labirinteste o carte în care acţiunea este pusă pe primul loc, lucru care m-a surprins extrem de plăcut. Obişnuită fiind cu viziunea unei femei, James Dashner m-a lăsat fără cuvinte: întreg universul construit de el, personajele create cu atât de multă atenţie şi povestea dinamică m-au luat pe nepregătite. Nu pot decât să mă bucur că autorul a ales să se axeze mai mult pe fapte decât pe impactul lor emoţional asupra personajului. Până acum eram obişnuită că naratorul să „umple” pagini întregi discutând despre impactul emoţional al diverselor lucruri care-l afectau, iar faptul că James Dashner a punctat succint şi a dozat la perfecţie pasajele despre sentimente m-a bucurat enorm. În felul acesta cititorul nu se pierde în detalii şi nu iese din starea de agitaţie cauzată de tempoul rapid al acţiunii. De asemenea, mi-a plăcut şi faptul că Teresa, singura fată din Poiană, a fost catalizatorul poveştii. Deşi se afla în minoritate, ea şi-a păstrat cumpătul şi s-a comportat exemplar, încercând să-i ajute pe băieţi cum putea ea mai bine.

Captiv în labirint” este într-adevăr o lectură rapidă, în pofida faptului că volumul are peste 350 de pagini. Şi având în vedere numărul de pagini şi faptul că volumul este abia primul dintr-o trilogie, am rămas la fel de surprinsă de faptul că la final rămâi cu foarte puţine întrebări fără răspuns.

Un alt lucru care mi-a plăcut foarte mult este faptul că autorul a ales ca element central modul în care speranţa, ambiţia şi bunătatea pot modifica firul unei poveşti sau al unei acţiuni. Nu este doar o carte despre nişte copii care vor să evadeze dintr-un labirint! Ca orice om normal, respectiv personaj, Thomas experimentează o gamă largă de sentimente, printre care şi frica, însă ceea ce-l împinge să meargă mai departe şi să ignore groaza interioară este dorinţa de a-i ajuta pe ceilalţi. Prin urmare învăţăm că speranţa şi ambiţia sunt cele care ne „alimentează” când ne aflăm în situaţii extreme, iar frica este un sentiment uman şi firesc de care nu ar trebui să ne fie ruşine. Contează foarte mult cum reacţionăm în momentele în care ne este frică, iar această carte ne arată cam cum ar trebui să gestionăm un astfel de episod.

Ca să justific nota de 9 trebuie să menţionez singurul „minus” pe care l-am găsit în această carte: limbajul. Durează ceva până când te obişnuieşti cu jargonul poienarilor, iar confuzia ce domină primele capitole poate fi obositoare. Însă odată ce treceţi peste aceste amănunte veţi descoperi o lectură incredibilă şi vă promit că merită efortul depus. Este o carte excepţională şi nu pot decât să sper că filmul îi va face dreptate şi-i va îndemna şi pe alţii să citească seria.

În final, recomand cartea tuturor celor care se află în căutarea unei lecturi antrenante şi care să le facă sângele să clocotească, tuturor celor care vor să descopere o altfel de „familie”, tuturor persoanelor care au nevoie de un imbold pentru a spera, dar mai ales tuturor celor care vor să pună mâna pe o carte bună în care să se piardă cu orele. 

Scroll to Top