Am știut de atunci că Yushiko, la frageda vârstă de treisprezece ani, era cu totul specială […]. Să spui că era frumoasă ar fi fost prea puțin. Avea o înfățișare mult prea neobișnuită pentru a fi descrisă într-un cuvânt. Pe fața ei palidă și rotundă ca o lună, radiind o lumină blândă, se amestecau frumusețea proaspătă a unui băiat cu drăgălășenia ispititoare a unei fete, ca acele sculpturi din dinastia Tang ce o reprezenta pe Kannon, Zeița Îndurării. Trupul ei era al unei femei splendide, dar cu ținuta aristocratică a unui tânăr prinț.
De partea Chinei a prins contur sub condeiul lui Ian Buruma datorită pasiunii lui pentru cultura chineză și japoneză, drept pentru care a și studiat intens în aceste țări literatura de cinema. De aici și până la publicarea romanului nu a fost decât un pas. În romanul său, autorul conturează o biografie fictivă a unei actriței reale, Yoshiko Otaka, a cărei carieră a prins aripi într-un context istorico-social potrivnic: al doilea război chino-japonez (1937-1945), când cele două state se luptau pentru cucerirea regiunii Manciuria pentru resursele naturale foarte valoroase de pe teritoriul acesteia.
Trebuie menționat încă de la început faptul că titlul este înșelător și sugestiv în același timp. Nu este vorba doar despre China aici și nici despre Japonia. Ideea sugerată de titlu face referire la genul filmelor în care celebra actriță interpreta diverse roluri, și anume filme de propagandă, care să ofere iluzia manciurienilor că nu Japonia va câștiga acest război.
Eroina romanului nu prea are șansa de a-și expune propria variantă în roman fiindcă autorul alege ca povestea acesteia să fie redată de trei naratori: trei bărbați, care, la un moment dat în viața lor, s-au intersectat cu Yoshiko și și-au adus contribuția într-o anumită măsură la formarea personalității acesteia, care mai târziu va fi cunoscută sub numele de scenă Ri Koran.
Prima parte a romanului este expusă prin ochii lui Sato Daisuke, confidentul actriței, cel care a cunoscut-o pe debutanta în industria filmografiei, Ri Koran. Tot în această perioadă, actrița, care era de origine japoneză, își ia un nume chinezesc, Shirley Yamaguchi, și pornește într-un turneu de promovare a filmelor de propagandă. Schimbarea numelui, însă, este percepută în mod greșit de către chinezi, care au luat acest gest drept o anticipare a victoriei Japoniei asupra lor, drept pentru care cariera lui Yoshiko este aproape pe muchie de cuțit.
În partea a doua, după ce se sfârșește și războiul, Yoshiko trăiește la maximă intensitate apogeul carierei sale, care are loc odată cu mutarea acesteia în America. De astă dată, naratorul este un critic gay de filme, Sidney Venoven, un alt confident al ei, care este și martorul principal al căsătoriei eșuate dintre Ri Koran și artistul japonez-american, Isamu Noguchi.
A treia și ce-a din urmă parte din roman îi aparține lui Sato Kenkichi, membru al Armatei Roșii Japoneze și scenarist de seriale de televiziune. În acest context se cunosc cei doi, acesta scriind pentru Yoshiko Otaka un scenariu ce presupunea călătorii numeroase în regiuni defavorizate din alte țări, ca membru al Organizației pentru Eliberarea Palestinei.
Singurul minus pe care îl găsesc acestui roman este legat de context. Prea mult context. Ian Buruma prezintă atât de multe detalii despre absolut orice, de la conflictul politic până la acțiunea fiecărui film turnat, și chiar mai mult decât atât. Cititorul, din cauza aceasta, devine pur și simplu copleșit, chiar dacă acele detalii sunt foarte bine documentate, însă minimizează spiritul cărții și uneori poți pierde firul acțiunii, din cauza lor, dacă nu ești destul de atent.
Romanul mi-a adus ușor aminte de Jocurile Foamei, fiind vorba în ambele cărți de contrastul dintre două lumi guvernate de lucruri total opuse: o lume ce urlă a disperare, în care lupta pentru supraviețuire este aprigă, iar ce-a de-a doua lume, care ignoră cu ferocitate strigătele primei și care își etalează cu opulență propria viață îndestulată, lux și celebritate, aspirând tot timpul la mai mult.