Dragostea ultimului magnat – F. Scott Fitzgerald

Dragostea ultimului magnat reprezintă unul dintre cele mai bune – sau chiar cel mai bun – roman(e) despre cinematografie. Lumea Hollywoodului este redată într-un mod perspicace prin vocea Ceceliei Brady, fiica unui producător renumit de la Hollywood, care, ori este întreruptă, ori interferează cu vocea unui alt narator care îl aduce în prim-plan pe eroul romanului, Monroe Stahr. Întreaga acțiune se petrece pe parcursul a cinci luni ale anului 1935.

Titlul romanului a fost editat de la Ultimul magnat (The last Tycoon) la Dragostea ultimului magnat (The love of the last tycoon) la cincizeci de ani de la publicarea romanului, având în vedere că o parteneră a autorului de la Hollywood a mărturisit titlul pe care acesta avea să-l propună editorilor pentru romanul său.

Romanul a fost publicat într-o primă variantă în anul 1941 și a fost editat de un prieten al autorului, criticul Edmund Wilson. În cea de-a doua variantă a romanului, publicată în anul curent, nu se ține cont în aceeași măsură de ediția lui E. Wilson, având în vedere că în acea ediție se maschează natura gestațională a manuscriselor lui F. Scott Fitzgerald.

În prima parte a romanului este redată o călătorie cu avionul de la New York spre coastă, în care apar în prim-plan Cecelia și Stahr. Cecelia se încadrează în tipologia femeilor inteligente, înțelegătoare, dar cinice în ceea ce privește personajele hollywoodiene. Atenția ei este îndreptată asupra personajului principal, Monroe Stahr, eroul american arhetipal, care reliefează tema fundamentală a lui Fitzgerald, a aspirației, autorul fiind inspirat în alegerea personajului de Irving Thalberg, un băiat-minune al industriei cinematografice, care, în scurt timp, a avut un succes răsunător și a devenit un remarcabil șef de producție. Deși Cecelia este îndrăgostită de el, afecțiunea lui nu este reciprocă, ba chiar este contrastată de aversiunea pe care Stahr o simte pentru tatăl ei, ca o analogie cu aversiunea dintre Irving Thalber și Lous B. Mayer.

Stahr este personajul care dă viață cinematografiei, cel care, surmenat de muncă fiind, se ocupă în continuare cu fermitate de tot ceea ce se întâmplă în studiouri.

„Stahr era și el un fenomen. Era un reper în cinematografie, ca Edison, Lumière, Griffith și Chaplin. Dusese filmele mult mai departe de teritoriul și forța teatrului, înspre un fel de vârstă de aur de dinaintea cenzurii din 1933. Dovada calităților lui de lider era spionajul care avea loc în jurul lui – nu doar pentru informații confidențiale sau secrete tehnice patentate –, dar și spionarea intuiției sale privitoare la o tendință a gustului, a previziunii lui despre cum aveau să meargă lucrurile.”

În noaptea unui cutremur puternic, Stahr va fi salvatorul a două femei izolate pe acoperișul unei ferme. Una dintre aceste femei va fi cea care îi va fi marea lui iubire, Thalia Kathleen Moore, care se asemăna izbitor cu soția lui moartă, Minna Davis.

„Ea era, fața, forma și zâmbetul acela, în lumina din interior. Era fața Minnei – pielea cu acea strălucire ciudată, ca și cum ar fi fost dată cu fosfor, gura cu linia ei caldă, care nu calcula niciodată costuri – și, dincolo de orice, voioșia de neuitat care fascinase o generație. […] Ochii lui Stahr și ai fetei s-au întâlnit și privirile li s-au împletit. Pentru o clipă, au făcut dragoste așa cum nimeni nu mai are curajul să o facă după aceea.”

Cecilia rămâne naratorul omniscient al întregii povești dintre Stahr și Thalia, dintre acest magnat și o femeie de clasă mijlocie. În redarea narațiunii apar mai multe întrepătrunderi ale celor două planuri, în care povestea celor doi este tulburată, deseori, și în care Stahr este implicat într-o intrigă din partea lui Brady, tatăl Ceceliei, pentru a-l da afară din companie. Fiind la un pas de moarte din pricina muncii asidue, Stahr își revine, hotărăște să se căsătorească cu Thalia, dar mai întâi trebuia să meargă într-o călătorie pe Coasta de est. Această călătorie a fost și cea din urmă în care Stahr a murit pentru convingerile lui. Dragostea ultimului magnat a fost, în principal, cinematografia.

Lumea atrăgătoare a Hollywoodului din roman rămâne nostalgică, însă personajele, locurile și vremurile transformă cartea, în mod subtil, în cea mai bună recomanadare despre lumea cinematografiei.

Scroll to Top