Specimenul de Andrei Trifanescu

-De acum, vei fi Specimenul 0013! spun şi o ciupesc uşor de obraz.

-Îmi alegi un număr cu ghinion? mă întreabă surprinsă şi dezamăgită.

-Nu, îţi aleg un număr ce le aduce noroc persoanelor ghinioniste!

 

Nimănui nu-i place să fie controlat. Nimănui nu-i place să-şi trăiască viaţa după cum îi dictează alţii. Nimănui nu-i place să urmeze ordine orbeşte. Dar în viaţă nu facem doar ceea ce vrem şi ce ne place; uneori, tot răul este spre bine, iar Specimenele ne vor demonstra asta.

Viața pe Pământ nu mai este aşa cum o ştiam cu toţii. Invadatorii au ajuns pe planeta noastră şi nu mai vor să o părăsească! Este de datoria oamenilor de ştiinţă să găsească un mod de a salva întreaga omenire, iar soluţia găsită sunt Specimenele. Cine sunt ele, ce fac şi cum ne vor salva? Asta veţi afla doar lecturând romanul Specimenul.

Aş vrea să încep prin a sublinia faptul că acest roman este unul de debut şi autorul are 18 ani! Personal, mi se pare o adevărată realizare ca la doar 18 ani să scrii o carte cu atât de mult potenţial! Ca să fiu sinceră, la început, nu ştiam dacă îmi va plăcea, mă cam îndoiam. De ce? Pentru că nu mi se părea că ar fi un subiect nou, însă, aşa cum mi-a fost dovedit încă o dată, nu este bine să judeci după aparenţe. Chiar dacă este o distopie, Specimenul, este o adevărată gură de aer proaspăt! Cumva, se simte altfel. Limbajul, viziunea şi abordarea par familiare, sunt „acolo” şi totodată „aici”. Sunt „acolo” în lumea creată de Andrei Trifănescu, dar sunt „aici” pentru că le simţi, poţi să te scufunzi în paginile familiare, în cuvintele bine cunoscute, în lumea pe care nu o recunoşti imediat, ci o simţi din prima clipă. Asta e magia cărţilor scrise de autori români: le simţi mai aproape decât pe celelalte pentru că ştii că au fost scrise pentru tine. Are sens, nu? Asta îţi face acest roman: te prinde în paginile sale, te face să-l admiri şi apoi te lasă năuc, iar asta este absolut perfect!

Un roman cu potenţial! Un roman care ni-i aduce în lumina reflectoarelor pe 0039 şi 0198, două Specimene speciale, dar şi pe Lena şi Steve, oamenii de ştiinţă care îi îndrumă şi le poartă de grijă. 39 şi 198 trebuie să îndeplinească diverse sarcini pentru a putea supravieţui, pentru a învăţa să supravieţuiască în lumea reală, pentru a ne salva pe toţi de Invadatori.

Aceasta este premisa de la care pleacă acest roman. Mai multe informaţii nu e bine să ştiţi, din simplul fapt că ar strica plăcerea lecturării. Eu m-am apucat să citesc acest roman neştiind mare lucru despre el şi, sincer, nu am regretat pentru că Specimenul este genul de carte ce ţi se arată treptat şi apoi te acaparează.

Însă, ca să fiu total sinceră, Specimenul are şi părţi mai puţin bune. Cum ar fi faptul că uneori am descoperit detalii ce nu mă ajutau la nimic (de exemplu, Specimenul vede un păianjen mare şi.. atât, îl vede şi trece mai departe), genul de detalii care mi-au dat impresia că erau acolo de umplutură. Sau am întâlnit câteva pasaje în care acţiunea se derula extrem de repede, parcă prea repede pentru a mai putea ţine pasul cu povestea. Mereu am fost de părere că este ideal ca cititorul să poată şti ce este în mintea personajului principal şi să ştie ce simte, însă, de data aceasta, trăirile interioare ale protagoniştilor mi s-au părut parcă prea mult; acum se simţeau confuze şi două paragrafe mai încolo îşi reveneau fulgerător şi erau gata să mute munţii din loc, sau erau îndurerate şi două pagini mai încolo asta nu mai conta.

Dar acestea sunt lucruri pe care în timp Andrei le va stăpâni şi controla mai bine, motiv pentru care voi sta cu urechile ciulite când va veni vorba de el. Sunt sigură că se va perfecţiona pentru că talent există şi are potenţial mare. Tocmai de aceea vreau să recomand acest roman!

Îl recomand tuturor amatorilor de distopii, tuturor fanilor emisiunii „Survivor”, tuturor celor care vor să descopere un autor român tânăr  cu o viziune proaspătă, dar şi tuturor celor care sunt în căutarea unei lecturi rapide şi relaxante!

Scroll to Top