Titlu: Eu sunt numărul patru
Autor: Pittacus Lore
Editura: Nemira
Anul: 2011
Pagini: 576
„Speranță? …E prea devreme sa renunți la speranță. Speranța dispare ultima. Dacă o pierzi, pierzi totul. Iar când ai impresia ca totul e pierdut, ca totul e cumplit și sumbru, speranța continua sa existe, întotdeauna.”
Eu sunt numărul patru, romanul SF a lui Pittacus Lore îl are în centrul acțiunii pe tânărul John Smith, care, după cum bine bănuiți, nu este un tânăr obișnuit, ci un extraterestru venit de pe o planetă mai mică decât a noastră, Lorien, ce a fost invadată și prădată de mogadorieni, o altă formă extraterestră de viață de pe o altă planetă, Megadore.
Împreună cu alți 8 semeni a reușit să scape din calea masacrului mogadoarian și să protejeze moștenirile Lorien -reprezentate prin super-puteri ce aveau să se arate abia după vârsta adolescenței- venind pe Terra, fiecare însoțit de un protector. Cei nouă au fost nevoiți să se despartă și să se ascundă cât mai departe unul de celălalt pentru că asupra lor a fost aruncată o vrajă ce nu permite să fie uciși decât într-o anumită ordine. Mogadorienii, în număr mai mare, îi vânează, pentru că doar acești nouă tineri stau în calea expansiunii lor pe planeta noastră.
Până acum au reușit să ucidă trei. John Smith este numărul patru și are doar 15 ani. Știe că el este următorul și că nu va fi cruțat, dar cu toate astea, speranța moare ultima, pentru că super-puterile moștenite de pe Lorien încep să se arate odată cu „fluturașii” primei iubiri adolescentine.
Împins de circumstanțe, John împreună cu însoțitorul să sunt nevoiți să se mute dintr-un oraș în altul, să-și schimbe identitatea, să fugă încontinuu din calea Mogadorienilor, lucru care îl epuizează pe adolescentul nostru extraterestru ce nu dorește decât să fie la fel ca toți ceilalți, să nu mai fie nevoit să mintă, să se poată stabili într-un loc, să-și facă prieteni și să stea alături de fata pe care o iubește. Dar speranța și dorința de a-și răzbuna poporul vine o dată cu prima moștenire (putere) pe care și-o descoperă.
Va reuși oare John să să supraviețuiască atât în fața dușmanilor cât și în fața propriilor dorințe?
Eu sunt numărul patru de Pittacus Lore, o carte citită pe nerăsuflate, în două nopți consecutive printre aburi de cafea fierbinte, pentru că romanul deține o putere să nu te lasă să dormi până nu o termini.
O carte ușoară și captivantă, fără pierderi în detalii plictisitoare ce prezintă viața tânărului John Smith, care deși este un extraterestru venit de pe o altă planetă, este diferit de noi ceilalți doar prin moștenirile de la semenii săi, în rest fiind ca orice alt adolescent ce dorește să-și facă prieteni, să iubească, să-și trăiască adolescența dar în schimb este nevoit să se maturizeze mult mai devreme pentru a lua deciziile cele mai bune pentru viitorul său. Mesajul cărții este „speranța” pentru că în final asta ne unește pe toți, indiferent de forma de viață de care aparținem.