Puterea celor șase a lui Pittacus Lore este partea a doua din cele patru ale seriei Moștenitorii Lorienului în care continuă aventura începută de John în Eu sunt numărul Patru dar facem cunoștință și cu alte personaje, noi puteri și, bineînțeles, noi aventuri.
După ce prima parte se termină cu trista, dar victorioasa moarte a lui Henry, ceapânul, prietenul de nădejde și părintele adoptiv a lui John, și întâlnirea cu numărul Șase, lucrurile se precipită , iar acum, cu autoritățile pe urme -acuzați fiind de distrugerea unei școli și moartea a 5 persoane-, cei doi fug alături de Barnie Kosar -câinele- și Sam, -prietenul cel mai bun al lui John- către noi ascunzători și noi aventuri. De aici începe acțiunea romanului Puterea celor șase care, care spre deosebire de romanul anterior al lui Pittacus Lore acesta ne oferă acțiune și aventură dublă, romanul fiind împărțit pe două planuri narative ce lasă o vagă impresia că nu au nicio legătură la începutul cărții, dar care se apropie și se intersectează triumfător spre final.
Pe prima linie narativă îi avem pe John, Numărului Șase, Sam și câinele lor simpatic, Barnie Kosar, în fuga lor disperată prin America. Acum, când vraja care avea să-i protejeze a fost ruptă în momentul în care cei doi Lorici s-au întâlnit, tot ce a rămas de făcut e să se unească cei rămași în viață, să-și dezvolte puterile și să formeze o echipă pentru că ei sunt doar șase iar mogadorienii sunt cu miile. Săptămâni la rând își schimbă încontinuu ascunzătorile, timp în care își reîncep antrenamentele, cercetează Cufărul primit moștenire, Șase își împărtășește trecutul sângeros și cum a ajuns să știe unde se află „cartierul general” al mogadorienilor iar John încă refuză să citească scrisoarea lăsată de Henry înainte să moară.
Casă se mai îndulcească puțin aventura, John și Sam se îndrăgostesc de Șase, care era descrisă ca o fată foarte frumoasă dar și puternică, lucru care i-a dus pe ambii la o luptă interioară, Sam considerându-se nepotrivit pentru ea -fiind pământean și fără puteri- iar John se simțea vinovat, el o iubea pe Sarah și spera că ea încă îl așteaptă în Paradise. Desigur, Sarah se dovedește a nu fi ceea ce pare iar scrisoarea lui Henry avea să-l dea peste cap tocmai pe Sam.
În schimb, cel de-al doilea fir narativ ne întâmpină cu o atmosferă mult mai liniștită și facem cunoștință cu Marina, numărul Șapte, și cu viața ei monotonă și plictisitoare de la o mănăstire din Spania. Nu cunoștea niciun alt număr, dar văzuse pe internet informații despre atacul din Paradise și era convinsă că John este unul de-al ei. Spre deosebire de acesta din urmă, Marina nu s-a putut bucura de aceeași susținere din partea cepânul primit, Adelina, care a cam luat calea bisericii, având impresia că mântuirea o va feri de iminentul război. Dar astea avea să se termină la apariția primului mogadorian și al… numărului 10, elementul surpriză al cărții. Este ultimul și cel mai mic supraviețuitor al Lorienului, pe scurt, Ella, mezina grupului care devine în scurt timp cea mai bună prietenă a Marinei.
Cum se va descurca Marina fără ceapânul ei și fără antrenamente în luptele inevitabile cu mogadorienii, cum ajung John și Sam în ascunzătoarea acestora unde-l descoperă pe Nouă și multe altele, vei afla din paginile cărții care este cel puțin la fel de bună ca prima. De fapt, este chiar mai bună, pentru că avem parte de acțiune și suspans dublu, dozat în mici episoade, construite de Pittacul Lore în așa fel încât să te lase sufletul la gură la finalul fiecăruia și cu dorința de la merge mai departe pentru a descoperi ce se va întâmpla.
Finalul, după ce întreg romanul te ține în suspans de la o secvență la alta, se termină ca o gură de aer proaspăt luată la câștigarea unui sângeros război, demnă poveștile siropoase cu happy end, deși aici nu este cazul, războiul este abia la început și nu semnifică decât un singur lucru, e liniștea dinaintea furtunii, pentru că aventura celor șase continuă în episodul următor, Lupta celor nouă.