Tronul de Cleştar – Sarah J.Maas

„Poate… poate că îşi dorea să stea aici pentru alte motive decât eventuala sa libertate. Acesta era un lucru pe care asasina fără speranţă din Endovier nu l-ar fi crezut niciodată.”

 Dacă m-ar fi întrebat cineva ce aş fi avut de spus despre faptul că protagonista unui roman este o asasină, aş fi spus că este un personaj rece, fără inimă, malefic şi fără pic de credinţă. Dar acum nu m-aş mai grăbi cu răspunsul. Sarah J. Maas este autorul  potrivit ce-ţi va demonstra că aparenţele înşală şi că omul merită o a doua şansă.

Celaena Sardothien este o tânără frumoasă, în vârstă de 18 ani, care duce povara unui trecut crud şi tulburător, care a împins-o pe un drum greu de parcurs. Rămândând orfană la o vârstă fragedă, ea este luată sub protecţia unui cunoscut răufăcător al Erileei şi este instruită să exceleze în arta ucisului. Tot antrenamentul şi întreg tratamentul acesta au adus-o în situaţia de a fi cunoscută drept „Asasina Adarlanului”. Din cauze încă  necunoscute cititorului, Celaena ajunge să fie capturată şi condamnată de către Regele Adarlanului să muncească pe viaţă în minele de sare din Endovier, un loc crunt şi înspăimântător în care erau trimişi cei mai mari răufăcători ai ţinutului.

La aproape un an de la încarcerarea ei, temuta Sardothien este adusă în audienţă la Prinţul Moştenitor al Adarlanului, tânărul Dorian Havilliard. Acesta vine cu o propunere pentru asasină: fie devine Campionul său, fie rămâne în Endovier pentru restul zilelor. Dacă va acceptă propunerea lui, după ce-l va sluji pentru patru ani, tânăra îşi poate relua libertatea şi poate trăi liniştită, numele fiindu-i reabilitat. Deşi perspectiva de a lucra pentru omul care a condamnat-o şi i-a cauzat atâta rău o dezgustă, fata îşi calcă pe mândrie şi acceptă, mânată fiind de dorinţa de a fi liberă pentru prima dată în viaţa sa.

Odată acceptată propunerea, tânăra asasină este dusă la Palatul de Cleştar şi este supusă unor antrenamente serioase, sub stricta supraveghere a Căpitanului Gărzii Regale, Chol Westfall, pentru a-şi reveni la forma iniţială. Dar Celaena nu este singura pretendentă la titlul de Campion al Regelui Adarlanului, ea fiind nevoită să participe la teste şi probe eliminatorii alături de alţi 23 de asasini, hoţi şi criminali renumiţi.

Deşi organismul fetei a fost dat peste cap de anul petrecut în Endovier, iar abilităţile ei au fost adormite, odată ce traiul decent şi antrenamentul riguros îşi intră în rol, Celaena îşi revine la forma sa optimă. Dar, cum lucrurile nu puteau rămâne atât de simple, o forţă necunoscută începe să ucidă şi să mutileze Campioni, împuţinându-i de la probă la probă. Potrivit unei profeţii a Primei Regine a Adarlanului, este de datoria Celaenei să afle cine este răspunzător de aceste crime, iar răul ce sălăşluieşte între pereţii Palatului de Cleştar să fie oprit.

Dacă ar fi să rezum întreg romanul în câteva cuvinte, aş spune: libertate, ambiţie, sacrificiu, dragoste, putere, credinţă şi prietenie. Dar, enumerând aceste cuvinte, îmi dau seama că o descriu pe curajoasa noastră protagonistă, Celaena Sardothien. Deşi a fost învăţată cu greul încă de mică, deşi a văzut nenumărate orori de la o vârstă fragedă, Celaena a devenit o fire puternică, reuşind să-şi păstreze credinţa şi dovedind nobleţe şi un simţ al moralităţii pronunţat. În pofida faptului că este o asasină, tânăra are un suflet frumos, pe care, însă, şi l-a înconjurat cu pereţi grei de piatră împotriva durerii. Însă, încetul cu încetul, aceste protecţii se dărâmă, iar Celaena îşi vă arăta adevărata natură.

Personal, pot spune că mi-a plăcut enorm acest prim volum al seriei „Tronul de cleştar”, iar această recenzie mi-a ridicat câteva probleme. Spun asta deoarece „Tronul de cleştar” este genul de carte care te face să o îndrăgeşti foarte mult într-un timp foarte scurt, iar la final rămâi într-o stare de amorţeală, dar una plăcută, fapt care te determină să vrei să-i convingi şi pe alţii să simtă aceşti fiori unici.

Această carte nu respectă tiparul obişnuit: o fată tânără şi frumoasă se îndrăgosteşte de prinţul răsfăţat, toate bune şi frumoase. Ba deloc! Sarah J. Maas a creat o protagonistă puternică, independentă şi perfect capabilă să trăiască într-o lume a bărbaţilor fără a-şi pierde feminitatea şi farmecul, în pofida cicatricilor pe care le poartă; prinţul nu este un puşti răsfăţat care primeşte orice îşi doreşte, ci este un tânăr care trece prin nişte schimbări definitorii; iar obişnuitul triunghi amoros nu are nimic penibil şi previzibil, ba chiar poţi ajunge în situaţia de a nu şti care alegere ar fi cea corectă; elementele de supranatural nu se supun niciunui clişeu extrem, nu conţin nimic tras de păr, balanţa dintre real şi fantastic fiind echilibrată; iar ca bonus, unele momente ne sunt prezentate din punctul de vedere al mai multor personaje, fie ele principale, secundare sau episodice, fapt ce ajută la întregirea peisajului minunat creat de autoare. Acest roman reprezintă reţeta perfectă pentru o după-amiază intensă şi plăcută. Este perfect dozat, iar stilul lejer şi uşor în care este scris va face ca cele 500 de pagini să zboare pe neaşteptate.

Recomand această carte tuturor celor care s-au săturat de clişeele atât de des întâlnite în ultima perioadă, tuturor celor care vor să vadă în acţiune o protagonistă puternică, tuturor celor care au nevoie să-şi dea seama cât de importantă este libertatea, cum trecutul nu ne defineşte ca persoane şi cum toţi oamenii merită o a doua şansă.

Scroll to Top