2001: Odiseea spatială – Arthur C. Clarke
Pagini: 272
Anul: 2010
Gen: SF
Editura: Nemira
„2001: Odiseea spatială” a fost scrisă de Arthur C. Clarke în anul 1968, și este un roman clasic al literaturii SF și totodată unul dintre cele mai bune romane de gen, dacă nu chiar cel mai bun scris vreo dată. Arthur C. Clarke s-a născut în Anglia în orașul Somerset într-o zi de decembrie a anului 1917. A fost ofițer în cel de al doilea război mondial iar după terminarea acestuia s-a reîntors la Londra unde a câștigat foarte multe premii pentru realizări în tehnologia sateliților.
Romanul lui Arthur C. Clarke începe cu originile omenirii, acțiunea petrecându-se cu vreo 3 milioane de ani în urmă într-o Africă populată de oameni maimuță. Primele capitole se învârt în jurul lui Privește-Luna, șeful unui trib ce se confruntă cu probleme în procurarea hranei. Situația ia o întorsură radicală atunci când, într-o noapte, își face apariția o stâncă nemaivăzută.
A doua parte a cărții prezintă acțiunea ce are loc în jurul anului 1999 când Heywood Floyd călătorește pe Lună în pentru al informa în secret pe Clavius Base, un om de știință, despre o descoperire făcută în craterul Tycho care putea dovedi existența unei civilizații extrem de avansate.
Povestea continuă ducându-ne în anul 2001, în plină era tehnologică, pe când inteligența artificială a început să devină o adevărată amenințare. În prim-plan are loc călătoria către Saturn a navei Discovery la bordul căreia se afla un echipaj format din David Bowman, Frank Poole și alți 3 savanți, alături de un computer înzestrat cu inteligență artificială pe nume HAL. Aceștia 3 împreună cu HAL erau singurii care cunoșteau scopul misiunii dar din nefericii, ținerea secretelor nu era punctul forte a lui HAL care încerca să manipuleze echipajul, să preia contrulul și să o anuleze misiunea.
Cartea avansează prin întreaga viata a unui om pana se întoarce la starea sa embrionara. Romanul este plin de iar pe alocuri aceasta devine confuza dar cu toate acestea, Odiseea spatială este o adevărată operă clasica SF și poate fi considerata chiar cel mai bun roman de știință scris vreodată.