Azi Citesc, site-ul care oferă recenzii bune, care discută cărțile care merită citite, a făcut de curând 5 ani, mai exact, pe 5.02.2014.
A crescut, i-au dat dinții (de lapte, cum altfel) și, iată, a ajuns să aibă o colecție diversificată de autori ai lunii, de articole cu și despre cărți, lucruri mai mult sau mai puțin știute despre unii autori, despre alți autori – cu toții, de marcă, evident.
Dar nu se știu prea multe despre Azi Citesc, când s-a născut, unde și din inițiativa cui. Hai să facem puțină lumină.
Acum 4 ani de zile am apărut eu; pe atunci, în echipă erau Iustin(ian), șeful, cum s-ar spune, care nu e tocmai șef, care arborează o atitudine relaxată, dar profesionistă în colaborările-i, dar care știe să se impună – rechin feroce – atunci când trebuie să semneze un parteneriat cu edituri/ librării – după cum se poate vedea și pe site, și Cristina Stan, veteran recenzent pe la Azi Citesc.
Mie mi-a zis Cristina – încep cu mine ca să termin mai repede – de site, care pe atunci era mic-mititel și nu avea o așa mare vizibilitate; era puer. Eu eram printr-a 11-a, a 12-a, și tocmai ce descoperisem buchea cărții. I-am trimis lui Iustin o recenzie, două recenzii. Trei recenzii și, treptat, constant, dar nu des, îi trimiteam când aveam o recenzie bună, iar el o publica pe site.
Între timp, am început să căpătăm vizibilitate și, de ceva timp, echipa noastră s-a mărit, având atât colaboratori ocazionali, cât și membri cu funcții depline.
Dintre membri, îi amintesc, le amintesc, de fapt, în ordine pur aleatorie, pe Andreea Marinescu, Adriana Constantin, Ana Muraru, Andreea Mihăilă și Ioana Schilinka, + Diana Toma.
Fiecare are o istorie a sa și, evident, fiecare a fost atras în această pânză de paing de unde nu vrea să scape – evident, o glumiță de noapte. Suntem book friendly, și suntem buni în ceea ce facem. În cinci ani am evoluat, dar destul despre mine – aici a vorbit Azi Citesc -, să vi-i prezint pe ceilalți:
Adriana Constantin spune că povestea ei într-ale scrisului pentru azi citesc e destul de amuzantă: hai s-o credem pe cuvânt:
„era o zi liniștită de septembrie (dacă nu mă înșel) și primesc un telefon neașteptat. Duduș – a.k.a Andreea – avea să-mi ofere o oportunitate ce nu putea fi refuzată: echipa AziCitesc voia să se mărească, iar ea era de părere că eu aș putea să reușesc”.
Deși începutul de fragment sună a roman a la Nașul, într-adevăr, așa s-au întâmplat, Adriana Constantin face recenzii bune, uneori mai dă chix – cârcotașul de mine se manifestă, glumesc -, și este întru spiritul de echipă.
O parte din recenziile ei le-ați citi, o parte din recenziile ei le-ați share-uit; altă parte a articolelor ei le-ați citit & like-uit & share-uit și așa mai departe; fără ea, nu eram cum suntem acum – și nu e o exagerare. Chiar dacă probabilitatea ca să fi fost altcineva decât Adriana Constantin e cum or vrea zeii, eu nu spun nimic decât că:
„Dacă mă întrebaţi de ce scriu nu aş şti exact ce să răspund. Pentru mine, să scriu recenzii şi să fac articole este o plăcere, nu văd nicio corvoadă în asta. Cititul pentru mine este un hobby binevenit, iar faptul că prin recenziile mele îi ajut pe alţii este un bonus neaşteptat”.
V-am spus, suntem book friendly & user friendly!
Ioana Schilinka, our number two on this list – my own, desigur.
„Cred că am dat de AziCitesc la scurtă vreme după apariție. Am zis în sinea mea că un așa titlu simplu și fain pentru un loc al cărților e pur și simplu perfect. Drept urmare l-am pus rapid la bookmarks. Apoi, după ce mi-am făcut blog (nu cu scopul de a-l dedica lecturii, dar ulterior s-a «»denaturat») am pus sigla AziCitesc acolo…mi se părea că tare bine îi șade! :D Nu am încercat să iau legătura cu vreun site/blog dedicat lecturii înainte, nu mă interesează nici acum, numele acesta m-a fascinat din prima clipă și-i rămân fidelă! Ca să nu mai spun cât îmi place redacția :)”.
Ioana e un membru mai special, recunosc, pentru mine, pentru că-mi fura like-urile, dar asta nu înseamnă – fără a fi condescendent by default – că nu face o treabă bună cu cărțile. (Și ceilalți, desigur!) Recenziile-i sunt cam lungi, dar bine gândite și cu o structură clară. Și are doi anișori de când e-n redacție:
„«de-acum gata cu lecturile pierdute, măcar o parte să rămână pe hârtie». Mi-am căutat singură constrângerea să scriu despre cărțile citite și am găsit cea mai faină formulă posibil (…)”. Vedeți cât de fericită e? :D
Desigur, nu ne oprim aici, urmează Ana Muraru pe scenă, și uitați ce frumos defilează:
„Țin minte că ieșisem de la un examen tare afurisit și de abia așteptam să ajung acasă și să dorm. Când dădeam să plec de la facultate, văd că se îndreaptă băiatul ăsta spre mine, cu care nu vorbisem în viața mea, dar pe care îl cunoșteam din vedere că, deh, eram doar în același an (plus că îmi rămăsese în memorie de prin anul II, când părul său trăise experiența unei vaste palete de culori…). Se apropie ușor neîncrezător, mă salută, se prezintă, îmi spune că mi-a citit blogul (la care mă iau emoțiile pentru că pe atunci încă nu mă simțeam confortabil când pomenea cineva de blogul meu), îmi povestește de AziCitesc și în ce fel am putea colabora”.
Băiatul ăsta despre care vorbește Ana este stalkerul nostru numărul unu, Iustinian. Care a racolat-o și a băgat-o în traficul de cărți, asta, în industria de sclavie recenzentă, asta… a adus-o în redacția noastră unde se cântă toată ziua „We all live in a yellow submarine, yellow submarine, yellow submarine”. Toată lumea știe melodia; chiar și Paul Gorban, deși submarinul său e despre Karma and stuff.
Dar nu asta contează, ci contează că dedicată este dorinței micului Azi Citesc, aflat în plină creștere, și dorinței sale de a găsi „o echipă de bookwormi” în care să se simtă ca acasă. Și, voila, a găsit-o.
Trenul face ciuciu, iar noi spunem că suntem tare mândri de munca noastră în echip. De pagina noastră de FB, căreia vă invităm să-i dați like, dacă nu ați făcut-o deja, unde se postează tot felul de chestii funny, interesante și, desigur, cărți! – cum zice reclama.
Andreea Marinescu este o figură nouă, pentru mine, mereu nouă – deh, e soața șefului, dar nu despre asta vorbim. Ci despre faptul că, pe cât de nouă este, pe atât de determinată este să-și dea aportul cosa nostra. Nu aia mafioată.
Roșcată, tânără, efervescentă ca o pilulă plină cu vitamine și nutrienți, Andreea a apărut, așa, timidă din neantul internetului și ne-a zis „Bună. Sunt bucuroasă să fac parte din echipă”, sau așa-mi amintesc eu, acum, idilizând lucrurile:
„Când spun «Azi Citesc», spun plăcerea de a citi, spun refugiul de care am nevoie și spun încredere în mine și încredere în recenziile pe care le scriu. Deși dintotdeauna mi-a plăcut să citesc, nu m-am gândit vreodată că o să pot scrie. Îmi închipuiam că îți trebuie multă imaginație pentru așa ceva. Însă, Iustinian (pe care l-am cunoscut în frumoșii ani de facultate) a fost cel care m-a ajutat să-mi dau seama de un lucru : pentru a scrie nu trebuie decât «să simți, să trăiești, să fii tu»”.
Despre Diana, Toma Diana, se pot spune multe. Pe ea o știu de prin studenția mea, Leu fiind, cu tupeu fiind, fată citită, cu o cultură cât trebuie, scriitoare în timpul liber, despre Diana pot spune că i-am aruncat pastila undeva prin vara-toamna-iarna trecută, când se căutau recenzenți. Mai ales că Diana studiază în Iași, Literele, era mai simplu ca „băiatul acela” să se întâlnească cu ea și să vorbească față în față, și să-i propună să lucreze pentru noi. A acceptat, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Recenziile ei se apropie de standardul unor recenzii conturate clar, ferm și dintr-un punct de vedere hermeneutic-critic.
Iarăși, rezultatele nu au întârziat să apară.
Ultima, dar nu cea din urmă – cum am zis, ordinea e strict aleatorie -, este Andreea Mihăilă, care își ținea munca pe blogu-i, iar într-o zi, domnul Iustin îi lasă un comentariu și îi stârnește curiozitatea. Distanța nu i-a oprit pe cei doi să împărtășească impresii, să poarte o discuție, iar, în final, Iustin să o aducă în sânul redacției noastre din submarinul galben, unde scrie și recenzii, ne mai spune câte una-câte alta, așa cum e bine.
Fiecare membru, desigur, are o poveste mai mare în spate despre cum și când s-a apucat să scrie recenzii, dar fiecare are o primă recenzie pe site-ul nostru; astfel, prima recenzie a Andreei Mihăilă a fost pe 15.03.2013, a Dianei, pe 4.11.2013, Andreea Marinescu, 15.03.2013, Adriana, 10.09.2013, Ioana, 5.01.2013, 5.02.2013, Iustin, evident, 5.02.2009, iar Buzdugan, pe 10.07.2010.
De asemenea, să nu uit să menționez că site-ul a reușit să ajungă unde a ajuns și datorită colaboratorilor, cum ziceam la începutul articolului, la început eu însumi fiind unul, Aida Popescu, cu o recenzie despre Lolita, Elena Donea, cu o – foarte bună – recenzie pe Deșertul tătarilor.
Dincolo de ghidușiile și glumițele din acest articol, pasiunea membrilor site-ului pentru citit & recenzat, pentru citit & scris este așa cum este, iar roadele muncii noastre, a tuturor, s-au concretizat în cei cinci ani de existență, și deci se cuvine să.
Se cuvine, normal, să nu uităm, să le mulțumim colaboratorilor noștri, editurile Univers, Adenium, Nemira, Litera &, desigur, să nu uităm librăria online Libris, care ne-a oferit unele dintre cele mai bune titluri de pe piața cărților. Fără ele, site-ul nu ajungea unde a ajuns, fără cărțile oferite nouă înspre recenzare. Și iată că nu ne-am dezis, dovadă fiind parteneriatele care sunt încă în picioare astăzi la fel ca și ieri, un termen relativ. Le suntem recunoscători și sperăm să nu dezamăgim pe nimeni prin munca noastră cea de toate zilele. Și bucuria voastră, de asemenea, a celor care ne citiți și ne urmăriți site-ul zi de zi.
La mulți site-ului, spun eu, spune toată gașca, în timp ce submarinul nostru se scufundă tot mai mult în(tre) cărți.
Vă așteptăm în continuare și vă urăm, ca de fiecare dată, lectură plăcută!