Lebăda cu două intrări – Nora Iuga

Cea mai recentă apariție literară a Norei Iuga, Lebăda cu două intrări, reprezintă, de departe, o scriere cel puțin controversată, un jurnal cotidian în care intimitatea e redată în prim-plan. Textul este construit în jurul unei cerc care se învârte încet, dar sigur, astfel încât frânturile de cotidian nu pot fi încadrate nicicum temporal, spațial etc., însă tocmai aceste fragmentări vor da textului viabilitate.

Ca un tot, textul e alcătuit dintr-o înșiruire de pasaje narative care redau viața cotidiană prin folosirea unui narator personaj și prin eliminarea oricăror semne de punctuație. Reconstrucția textului revine, astfel, în totalitate, cititorului. Imaginile narative sunt întrerupte de pasaje descriptive, iar, pe alocuri, distincția nici nu poate fi realizată, mergând astfel pe experimentarea unei descrieri narativizate.

Cotidianul este redat în forma lui cea mai pură, de la evenimente zilnice, precum: „mă enervează să vărs mereu zațul la closet să nu se înfunde chiuveta în fiecare zi la ora asta păzesc ibricul să nu dea în foc caimacul” până la expunerea unor dorințe și momente intime: „după toate succesele și celelalte accesorii de seducție un ins anonim se întoarce în ascunzătoare mă aștepți fără să fii îți tremură mâna vreau și nu ești îmi deschei rochia vreau și nu ești vreau și nu ești”.

Cititorul cărții trebuie să se pregătească pentru a experimenta un nivel superior al textului, și anume cel psihologic, cognitiv. De la trivialitatea redată prin cotidian la multitudinea de trimiteri către filozofii germani, textul curge într-un mod neobișnuit și chiar excentric. Mai mult, orice covenție umană este eliminată, lăsând libertate absolută jocului de semnificații. Dacă avem în vedere deixisul ca modalitate de construcție textuală, atât locul și timpul sunt elemente dinamice în text, care se schimbă de la o pagină la alta, cât și personajele care apar sunt multe, active și efemere. Dizolvarea unei bune perioade din viață într-un astfel de text constituie, cu siguranță, o încercare interesantă de a reda cursul emoțional al unei femei.

De ce nu gîndești dialectic de ce nu accepți partea a doua și răzbunarea cînd de fapt nici nu iubim iubim la început cînd nu știm ce iubim și cînd începem să știm ce iubim nu mai iubim asta e îți smulgi părul din cap vrei să apuci un sens cu mîna urli nu și nu și nu și nu și nu se poate așa din senin cînd dai în sfîrșit peste cineva neconvențional înnebunești spui zenir și nadir.

Registrul cărții este unul prozaic în care cititorul trebuie să aibă răbdare în a se delecta cu bucăți de fragmente pe care trebuie să le construiască, reconstruiască, adune, ori proiecteze și, în acest mod, linearitatea textului va veni din experiența cititorului care-i va confirma Lebedei cu două intrări autenticitatea.

Scroll to Top