Avangarda literară romanească – Marin Mincu – recenzie
Trimisă de Florin Buzdugan.
Editura: Pontica
Anul: 2006
Pagini: –
Marin Mincu, critic literar, prozator, semiolog ș.a., ne propune în antologia sa, Avangarda literară românească, Ed. Pontica, o nouă incursiune în lumea avangardei literare românești.
Antologia începe cu un studiu introductiv elaborat pe tema avangardism, pentru ca mai apoi să intre în pâine, cum se zice, cu nimeni altul decât Urmuz, continuând cu B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Șuly, Gherasim Luca (asta ca să schițăm doar o parte din autorii pe care i-a cuprins în această antologie).
Poemele avangardiste nu pot decât să te atragă mai mult, și mai mult, până când, inevitabil, te „ingerează”. Ești atras în vârtejul și vertijul textelor, până când ajungi la articolele tip manifest, la dialectica dialecticii, până când ești expulzat, renăscut, aș spune. Poemele lui Gellu Naum, alăturate prozei fantastice a lui Urmuz sau poemelor erotico-sarcastice ale lui Geo Bogza nu pot decât să frapeze, fiind, în cazul în care literatura este suprasaturată de texte slabe greși etichetate, un mic parc edenic, unde tramvaie și oameni se contopesc, unde totul este totul, linia de demarcație dintre real și ireal fiind, fatalmente, eliminată.
Deși recenzia este scurtă, invitația pe care o adresează cititorilor de pretutindeni nu este „scurtă”. Vă recomand și vă invit să citiți această antologie pentru a vedea și alte „peisagii” ale sectorului antologie românească, lăsând la o parte stereotipurile și atitudinea tabuizantă pe care o adoptă unele persoană față de acest curent/ fenomen exploziv, elitist, sau, din contră, populist[1].
Lectură plăcută!
[1] Prin populist vă rog să înțelegeți: curent/ fenomen care este deschis tuturor, poporului, așa cum l-au văzut fondatorii curentului.