Cărţile care ne-au făcut oameni – Dan C. Mihăilescu

Cărţile care ne-au făcut oameniDan C. Mihăilescurecenzie
de Iuliana Roman

Editura: Humanitas
Anul: 2010
Pagini: 144


Suntem tineri. Avem vise şi speranţe. Viitorul stă ca o perdea de borangic în faţa noastră, dornic de a trece prin ea. Romantismul tinereţii ne face să adoptăm poziţii radicale. De aceea, ne pierdem printre valori, exemple şi preferinţe, neştiind încotro să ne îndreptăm.

Cu toţii avem modele pe care le admirăm, ba mai mult, încercăm să le urmăm.

Când vorbim despre un nume celebru, aproape automat ne gândim la bibliotecile ce au stat la clădirea personalităţii sale, sau măcar la cărţile fundamentale care l-au marcat.

De aici s-a născut un pariu nevinovat pentru adolescenţii mai mult sau mai puţin … miopi . Sună interesant, nu-i aşa? De fapt, este vorba despre proiectul Cărţile care ne-au făcut oameni , în care omul care aduce cartea, Dan C. Mihăilescu, a provocat 19 personalităţi româneşti în a da o listă cu titlurile care  „i-au făcut oameni”.

Să fie oare o carte doar pentru copii şi adolescenţi? Nu!…partea bună e că aceasta, la fel ca mai toate cărţile adevarate, nu are vârstă.  O pot citi atât bunicii, cât şi părinţii, mai ales cei care se plâng că „tinerii din ziua de azi nu mai citesc nimic”.

Personalităţile prezente aici fac parte dintr-o gamă largă de domenii; de altfel, pentru asta s-a şi optat. Acestea, pe lângă faptul că au respectat cererea autorului, au făcut mărturisiri inaccesibile muritorilor de rând. Vom afla cum au  descătuşat tainele literelor, cum au prins gustul literaturii sau cum a fost primul impact cu lumea poveştilor.

Poeta Ana Blandiana spune că numai ce poate fi citit există cu adevărat, iar în viaţa ei verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi. Pentru unii cititul înseamnă totul: a se hrăni, a respira, a exista. Iar unele dintre cărţile care la o vârstă sau alta i-au modelat fiinţa marei scriitoare au fost Dialogurile lui Platon, Idiotul lui Dostoievski, Teatrul lui Camil Petrescu.

Pentru Lucian Boia, Cei trei muschetari a reprezentat marele roman al prieteniei, pe când rigoarea lui Maiorescu şi libertatea fără frâu a lui Hasdeu l-au marcat laolaltă.

Pe Mircea Cărtărescu nu l-au făcut cărţile, ci lectura. Devenit unul dintre cei mai cunoscuţi şi premiaţi români de peste hotare datorită numeroaselor traduceri de care a beneficiat opera sa, susţine faptul că pasul de la citit la lectură nu este greu, deşi e saltul peste o imensă prăpastie. Kafka, Rabelais şi mulţi alţii, pe care îi veţi descoperi o dată cu lecturarea acestei cărţi, au creat un nou nume, din care ne-am făcut un prototip.

Comenius si Rousseau au avut un rol important în definirea personalitatii celebrului pictor contemporan, Ştefan Câlţia, pentru care scrisul e o cale spre sine.

O replică şocantă, pot spune, care probabil că pe mulţi îi va scandaliza, este cea a criticului şi eseistului Livius Ciocârlie, care crede că în opera lui românească, Cioran nu e un mare scriitor, fiind prea gălăgios. A dobândit conştiinţa limitei sale prin citirea şi recitirea tratatului Istoria de Mircea Cărtărescu.

Cam multe recomandări, nu-i aşa? Noroc de Andrei Cornea, profesor la Universitatea din Bucureşti, ce şi-a propus să iasă puţin din tipare printr-un experiment. Sunteţi curioşi? Rezultatul e de-a dreptul spectaculos…

În viaţa mea n-am fost mai captivat, mai pasionat, mai fermecat de o lectură ca de această vrăjitorie, pretins istorică, a lui Dumas, Cei trei muschetari , afirma istoricul meu preferat, ale cărui cărţi le-am citi pe nerăsuflate înainte de orele de istorie. Nimeni altul decât Neagu Djuvara m-a convins să fac din istorie o pasiune pentru tot ceea ce înseamnă personalitate şi trecut naţional.

A trăit nedreptatea, a simţit dulceaţa răzbunării, a descoperit o milă sfâşietoare prin Contele de Monte-Cristo, respectiv Cuore. Inimă de copil al lui Edmondo de Amicis. Fiind una dintre figurile marcante ale Şcolii de la Păltiniş, alături de Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu e de părere că ar trebui sa existe o lista a cărţilor care, necitite, te-ar putea face să ratezi ceva esenţial din viaţa pe care ai trăit-o.

Marele filosof, eseist şi scriitor propune două reguli pe care trebuie să le respecte orice tânăr doritor să acceadă la „cultura de performanţă”, reguli pe care le ignorăm, riscând astfel să ne ratăm ca indivizi, deoarece nu facem altceva decât să neglijăm propriile predilecţii.

Nu o să vă vină să credeţi că Un yankeu la curtea regelui Arthur de Mark Twain l-a făcut praf pe cel mai important critic şi istoric literar postbelic, Nicolae Manolescu, fiind bineînţeles, cea mai mare provocare de la 11 ani. Au urmat  Roşu şi Negru, Război şi Pace, Le Grand Meaulnes al lui Alain Fournier.

Conceptul de maturizare prin lectura, care intervine mai devreme sau mai târziu, s-a concretizat pentru Mihai Măniuţiu prin Un răstimp în infern de Arthur Rimbaud.

Pe Dan C. Mihăilescu, romanele lui Dostoievski l-au lovit năprasnic, pe când Horia Roman Patapievici s-a vândut pur şi simplu, moral şi intelectual lui Nietzsche (trebuie să recunosc că şi eu mă număr printre victimele sale), urmând ca Pascal să devină maestrul său absolut.

Cine ar fi crezut că există cineva în România care a îndrăznit să schimbe finalul marelui roman Idiotul, deoarece i-a adus unele nemulţumiri cititoarei, iar soarta personajului i s-a părut nedreaptă? Ioana Pârvulescu a rescris acest final, iar în ceea ce priveşte tema cărţii, propune 10 trepte, adică un traseu „plăcut” de la poveştile copilăriei, la Biblie.

Andrei Pleşu a surprins şi de astă dată cu articolul publicat, prin faptul că sfaturile sale ajung la destinaţie fără a afecta în vreun fel sau altul pe ceilalti. Iată ce afirma: A recomanda o carte e un act de maximă răspundere (…) Solemnităţile pedagogice, ca şi neglijenţa frivolă, pot strica minţi, caractere şi vieţi. E preferabil (…) să nu te pronunţi decât când cel care te întreabă e, pentru tine, „o carte deschisă”.

Actorul Victor Rebengiuc mărturiseşte: Bunica mea m-a învăţat să citesc la cinci ani, dar nu m-a învăţat ce să citesc. E necesar să ştim ce să citim? Poate uneori e bine să ştim şi acest lucru, însă învăţăm din eşecuri, nu din succese! În ceea ce priveşte lista autorilor preferaţi ai lui Victor Rebengiuc, putem aminti de Tolstoi, Gogol, Vişnevski.

Acasă, adică în lumea cărţilor este locul în care Alex Ştefănescu deapănă amintiri şi ne împărtăşeşte o parte din secretele sale. Poeziile lui Eminescu l-au cucerit foarte devreme, însă titanii literaturii l-au însoţit atât în copilărie, cât şi mai târziu.

Datorită tatălui său, care a deţinut o bibliotecă impresionantă, criticul, prozatorul, realizatorul de emisiuni culturale spune că îi recunoaşte imediat pe cei care nu avut în copilărie o bibliotecă , după felul cum vorbesc sau scriu, chiar dacă sunt personalităţi ale culturii contemporane.

Valeriu Stoica le este şi astăzi recunoscător tatălui, mamei, lui Eminescu şi lui Jules Verne pentru că i-au dăruit magia poveştii şi criteriul lecturii.

Pentru el, cărţile care nu au nicio poveste, oricât ar fi de rafinate, sunt în afara literaturii; pe când cele care au o poveste, trebuie să-şi păstreze forţa de seducţie, oricât de elaborate şi de subtile ar fi tehnicile narative; când acestea ucid povestea, ucid şi literatura.

O altă poveste captivantă însoţeşte acest personaj, în care s-ar putea să ne regăsim şi unii dintre noi.

Dacă vorbeam de modele, trebuie să recunoaştem că înseşi personajele din romanele sau povestile copilăriei au reprezentat criterii după care ne-am ghidat de-a lungul anilor.

S-a identificat cu Raskolnikov, cu Creangă a fost mereu împreună, citindu-l toată viaţa, iar pe Baudelaire l-a iubit cum iubeşti un unchi ceva mai în vârstă: Ion Vianu descrie momentul din care s-a simţit în stare să înfrunte orice carte.

La rândul său, marele eseist, prozator şi totodată medic psihiatru numeşte zece cărţi prin care am început să devin om. A descoperit ce înseamnă inteligenţa, ingeniozitatea, simţul suspansului prin operele Histoires extraordinaires şi Nouvelles histoires extraordinaire de Edgar Allan Poe.

Poveşti culese din 19 vieţi, comprimate într-un singur volum, tipărit la Editura Humanitas în anul 2010, vă aşteaptă să le retrăiţi, gustând din farmecul vremurilor în care copilăria şi adolescenţa vă cutreierau tărâmurile.

Scroll to Top