Ieri, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost lansată ediția jubiliară a romanului cult al lui Anthony Burgess, Portocala mecanică. La discuție au participat Denisa Comănescu, Andreea Răsuceanu, Angelo Mitchievici, Simona Kessler, Marius Chivu și Domnica Drumea.
Cu toții am văzut filmul lui Kubrik, ecranizarea romanului A Clockwork Orange, iar discuțiile de ieri, într-un fel sau altul, au dus la o comparație între filmul-cult și „romanul-fanion” (Angelo Mitchievici) al lui Burgess.
Seara a fost deschisă cu un film scurt despre Anthony Burgess și romanul său, care a adus în atenția spectatorilor o serie de mici chestiuni de trivia legate de autor în sine, această ediție fiind apărută cu efortul conjugat al câtorva dintre persoanele prezente, mai ales că în 2012 s-au împlinit 50 de ani de la prima apariție a romanului (și, tot în această ediție, fiind pus și un final alternativ, pe care Burgess l-a scris, dar care a fost scos de editorul american al autorului în 1963).
În această ediție sunt reunite eseuri ale lui Burgess, recenzii de întâmpinare a romanului, articole și interviuri despre carte, film și mult mai multe, și versiunea dramatizată a romanului.
Angelo Mitchievici a spus despre Portocala mecanică că „are parte de o posteritate extrem de fertilă, un roman-fanion al unei generații (’71), care prezintă o temă fundamentală: tema răului, dezordinea asociată tinereții adolescentine (generația furioasă) și felul în care societatea tratează problema răului.” Există, conform lui Mitchievici, o relație dialectică între rău și bine, mai ales dacă este privit prin tratamentul de reeducare – poate fi citit în cheie politică (act totalitar, „ca un fel de lobotomie” – poate fi asociat și cu Lobocoagularea prefontrală, o asociere făcută de noi).
„Reeducarea lui Alex reprezintă distrugerea a tot ce ține de ființa umană, astfel fostele victime devin călăi și viceversa”; iar personajul Alex reprezintă atât dandy-ismul, „violența în sine”, cât și tipul comportamental „ușor infantil, dar caracteristic unei generații”, conchide Angelo Mitchievici, citându-l pe F. Scott-Fitzgerald, „youth is a chemical madness”.
S-a vorbit mult despre limbajul nadsat, care în roman reprezintă „poezia limbajului lui Burgess”, iar Simona Kessler spune că romanul este (aproximativ încercăm să redăm termenul folosit de ea) „gromski tare” și că, după cincizeci de ani, romanul rezistă, fiind cunoscut în mediul virtual, de unde s-au inspirat un site dedicat culturii bicicletei (portocalamecanica.ro), Pensiunea Portocala Mecanică din Bran și chiar și microbiștii știu romanul (fie doar și din auzite, mai ales datorită răfuielilor dintre găști).
Romanul este o distopie, fiind, și în zilele noastre, un reper, Simona Kessler relatând cum Ionuț Chiva i-a spus că vrea să scrie un roman-cult ca cel al lui Burgess, „însă nu poți să scrii un roman-cult, dacă el este menit să devină roman-cult, va deveni; probabil că nici Burgess nu își propusese să scrie un astfel de roman, însă iată că a devenit”, influențând operele a mulți scriitori de la William S. Burroughs până la Chuck Palahniuk, care s-a născut chiar în anul în care romanul vedea lumina zilei.
Domnica Drumea, cosemnatară a romanului, traducătoare, alături de Carmen Daniela Ciora, a spus că cel mai greu, în ce privește traducerea romanului, a fost „până am găsit o voce în care să ne scufundăm; a fost o adevărată violență a traducerii”. Traducerea romanului a fost, pentru Domnica Drumea, un joc dur, „iar odată intrat în joc cuvintele încep să vină, astfel că limbajul a devenit o a doua natură, iar cuvintele au venit de la sine”
Andreea Răsuceanu și Marius Chivu s-au axat pe o comparație între film și roman, Andreea Răsuceanu vorbind despre necesitatea unei reale necesități a unei astfel de ediții – nu critice – în cazul unui astfel de roman „absolut cult”, „care își transgresează condiția de operă literară; romanul reprezintă un infern absolut seducător din care nu veți ieși – ne-a spus – decât transformați; de asta este un roman excelent”, iar Biswald, editorul ediției completate cu Prologul și Epilogul lui Burgess + multe altele, în viziunea tânărului critic, este un editor ingenios care, alcătuind ediția în engleză a romanului, „a făcut o filiație a romanului de acest fel, iar parcursul său l-a dus de la Graham Greene până la George Orwell”, Alex fiind un „antierou de tip romantic, un vagabond metafizic care încearcă să-și depășească condiția pe care o are în această viață mediocră”.
Marius Chivu a vorbit despre cum filmul l-a dezamăgit, deoarece, deși consecvent, lasă foarte mult din roman la o parte, însuși limbajul nadsat, anumite episoade sunt răsturnate și deci sensul cu care Burgess a investit anumite secvențe în roman în film (scena violului et alii) se pierde în adaptarea lui Stanley Kubrik, spunând că, dacă romanul este unul „al violenței extreme” (așa cum afirmă și Andreea Răsuceanu), filmul suferă tocmai de lipsa violenței.
Dar ceea ce este de reținut este faptul că „Burgess, un catolic augustinian, acordă importanță majoră conceptului liberului arbitru”, Alex fiind un personaj-emblemă pentru ceea ce reprezintă alegerea făcută în mod liber și constrângerile la care este supus – și de sub care încearcă să iasă – de societate, crimele și delincvențele sale nefiind altceva decât încerca de a-și depăși condiția, fiind conștient de sine și de ceea ce face – de aici și postura & costumația și ochiul-panseluță.
Noi ne bucurăm de această ediție deoarece, dacă este să-l privim dintr-o perspectivă genetică, oferă o perspectivă nouă asupra rezolvării și încheierii romanului: tratamentul la care se supune și este supus Alex, în finalul alternativ, dă roade, iar Alex se schimbă și devine bun. De asemenea, un roman de o astfel de anvergură primește o prefață pe măsură, Andrew Biswell fiind biograful lui Burgess, printre altele.
Așadar, dacă prezentarea făcută de criticii prezenți și aspectul deluxe al romanului nu v-au convins, poate curiozitatea și demonul acesteia vă vor împinge ușor-ușor la raftul pe care cartea vă așteaptă să o citiți în această ediție complet nouă și refăcută.
Lectură plăcută!