“Nu poți pur și simplu să prelungești la nesfârșit lucrurile astea. La un moment dat îți scoți plasturele și te doare, dar apoi totul s-a terminat și tu răsufli ușurat.”
Cu toții cred că ați auzit de noul autor-fenomen ce i-a captivat pe toţi, indiferent de vârsta lor: da, aveți dreptate, mă refer la celebrul John Green, autorul ce le-a adus lacrimi în ochi multor oameni din cauza poveștilor dramatice, a sentimentelor prezente în fiecare scriere de-a sa. Astăzi aș vrea să vă vorbesc de noua sa carte apărută de curând în ţara noastră la editura TREI: “Căutând-o pe Alaska“.
Inițial, în momentul în care am primit cartea nu știam nimic concret despre aceasta, singurul lucru ce e cunoscut de noi toți este acela că în carte există un personaj feminin numit Alaska pe care, așa cum zice titlul, trebuie să-l căutăm. Nu poți înțelege de la început unde s-a pierdut fata, ea este mereu prezentă în poveste, pană în momentul în care dispare, lăsând în urmă durere și regrete, coșmaruri și speranța unei zile mai bune.
Personajul principal al cărții, Miles este un băiat normal, atât de normal încât uneori povestea lui devine clișeică: ajunge să-şi schimbe şcoala în speranța că va avea un nou început. Și ghiciți ce, chiar va avea parte de o nouă viață, de aventuri noi, va simți pentru prima dată că trăiește exact așa cum a vrut dintotdeauna să trăiască. Miles nu caută dragostea, dar o găsește și ea miroase a lalele albe și a țigări. Povestea dintre cei doi nu se va desfășura așa cum fiecare dintre voi își imaginează, nu vom afla niciodată dacă Alaska îl iubește pe personajul nostru, vom ști doar că poveștile nu pot avea întotdeauna un final fericit, că există și opere ce ne vor lăsa cu un mare semn de întrebare, autori ce nu vor vrea să ne explice fiecare sentiment sau gând al unui personaj.
“Căutând-o pe Alaska” nu a fost cartea pe care o așteptam, din punctul meu de vedere este o lectură interesantă însă nu oricine se va îndrăgosti iremediabil de ea, pentru că fiecare dintre noi are propriile preferințe, iar John Green m-a lăsat întotdeauna cu un mare semn de întrebare la sfârșitul unei cărți, lucru ce mie una personal nu-mi place.
Cartea se adresează fiecărei persoane ce crede în dragostea unui copil pentru un altul, fiecărui om ce știe că viața te poate lovi într-o moment de neatenție și că poți pierde totul în timp ce clipești.