Romane, romane, romane! Cu toţii iubim romanele! Cea mai amorfă specie literară, romanul a reuşit să adune laolaltă ultimele secole ale literaturii – am ajuns să „digerăm” lucrările de ficţiune de doar două-trei-patru-cinci sute de pagini, sau chiar să ne delectăm cu „îmbucături” mai mari, dacă suntem fani ai genului fantasy.
Privind la ierarhia genurilor, cu siguranţă ocupă un loc fruntaş, dacă ar fi să ne luăm după cifra de vânzare. Dar acesta nu este singurul competitor aflat pe piaţă ficţiunilor; ce spuneți de-o nuvelă? Scurtă, intensă, neiertătoare, încântătoare, amuzantă şi de neuitat: proza scurtă este o forţă ce nu poate fi trecută cu vederea. În pofida faptului că iubim un roman mare şi apetisant, nuvelele rămân prima noastră dragoste. De ce? Veţi afla în rândurile ce urmează.
1. Sunt micuţe, dar totuşi perfecte
Nu vi s-a întâmplat niciodată să aveţi parte de un antreu delicios, plin de savoare, absolut memorabil, care să fi fost urmat de un fel principal fad şi banal? Nu vrem să denigrăm romanul, însă vrem să demontăm ideea conform căreia nuvela este doar antreul uşor şi uşor de ignorat, genul de antreu peste care treci pentru a ajunge la adevăratul fel principal. Desigur, analogia noastră cu mâncarea se termină aici, aşa că haideţi să încercăm să vizualizăm următoarele: dacă romanul ar fi un vultur, nuvela ar fi o privighetoare- considerabil mai mică şi delicată, însă la fel de spectaculoasă!
2. Au o istorie interesantă
Începuturile sale se plasează undeva prin secolul XIX, datorită indivizilor precum Poe, Hawthorne şi Ckehov, ca mai apoi să fie readusă la viaţă la începutul secolului XX, când autori de tipul lui James Joyce i-au dat de gust – tiparul modern (o nuvelă abstractă, bazată pe personaje, gravitând în jurul unei revelaţii sau unui moment de iluminare internă care schimbă modul de a înţelege povestea ce se desfăşoară sub ochii noştrii) este respectat şi în zilele noastre. Dar nu vă lăsaţi duşi de nas de acest aspect: poate că sună academic şi greoi, dar nuvela este un gen plin de vigoare şi varietate, încât dacă ar avea parte de o întrecere cu un sportiv la olimpiadă s-ar echita onorabil.
3. Au diferite formate şi variază ca număr de pagini
Cât de scurtă este o nuvelă? De la câteva rânduri sau câteva pagini până la o sută, ar putea spune cei care au discutat despre catalogarea cărţii „Heart of Darkness” a lui Joseph Conrad, însă, oricum, între şapte şi treizeci de pagini este considerat a fi standardul.
Cei care nu citesc prea multe nuvele spun că nu se pot bucura îndeajuns de ele deoarece imediat ce încep se şi termina- dar în asta constă magia lor! Spun ceea ce este de spus, strecurându-se mai ceva ca un hoţ de bijuterii, lăsând stupoare în urma lor! O nuvelă bună te va lăsa ameţit şi şocat- aţi fi uimiţi să ştiţi cât de multe se pot spune în doar câteva sute de cuvinte.
4. Faptul că sunt atât de variate îţi va lărgi orizonturile literare
Să faci trecerea de la romane – şi unele chiar stufoase – la nuvele este mai greu, desigur, însă răsplata este pe măsură. Dacă v-aţi duce la o galerie de artă şi aţi vedea că în tot spaţiul sunt expuse doar picturi în ulei aţi fi un pic dezamăgiţi, nu? Diferitele forme ale artei cer diferite modalităţi de gândire, diferite feluri de a privi, a simţi şi este important să primeşti totul cu o inimă deschisă, iar acest lucru se aplică romanelor şi nuvelelor în acelaşi mod în care li se aplică picturilor, fotografiilor şi sculpturilor.
5. Sunt colecţii ce privesc o multitudine de genuri
Aşteptaţi cu inima deschisă? Sunteţi pregătiţi să vă lărgiţi orizonturile? Sunteţi gata să îmbrăţişaţi totul cu braţele deschise? V-aţi pregătit rafturile sau ebook-reader-ele? Dar, întrebarea este, de fapt, ştiţi ce vă aşteaptă? O întrebare mai bună ar fi, ce nu s-ar putea afla printre subiectele vizate de proza scurtă! De la noţiunile de robotică ale lui Asimov, până la arta gotică a lui Flannery O’Connor; de la poveştile tulburătoare moderne cu iz urban ale lui Kelly Link, până la viziunea exuberantă şi extravagantă a lui Kevin Barry asupra Irlandei. Mai avem şi poveştile surprinzătoare ale lui Edith Pearlman despre viaţa evreilor în SUA; poveştile incredibile ale lui Alice Munro despre viaţa canadiană; poveştile de groază din mediul rural ale lui Donald Barthelme şi multe, foarte multe alte subiecte interesante ce aşteaptă să fie descoperite! Cu siguranţă putem afirma că există o nuvelă pentru fiecare dintre noi! Fie că vă plac lucrurile mai bizare, poveştile ce gravitează în jurul crimelor sângeroase sau vă atrage science-fiction-ul, romance-ul, postmodernismul sau realismul dur, toate sunt acolo şi vă aşteaptă!
Spre deosebire de roman, o nuvelă se citeşte foarte repede, însă, la fel ca şi în privinţa unui roman, o nuvelă cu adevărat bună vă va însoţi la tot pasul, rămânând cu voi pe viaţă. Acestea fiind zise, duceţi-vă şi citiţi nuvele! Ajutaţi-le să devină şi mai cunoscute!
sursa: inktank.fi