Descoperindu-l pe…Milan Kundera

Născut în 1928, în localitatea Brno din Cehoslovacia, scriitorul Milan Kundera provine dintr-un spaţiu conflictual al secolului XX, care a încercat multă vreme să-şi definească identitatea: Europa Centrală. După ce autorităţile cehe pro-sovietice l-au exclus de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film, eliminându-i toate cărţile din bibliotecile Cehoslovaciei, Kundera a ales exilul în Franţa. Şederea în Vest i-a permis acestuia dezvoltarea artistică şi exprimarea liberă de orice constrângere politică. Autorul s-a făcut cunoscut publicului european nu doar prin romanele sale, ci şi ca ca voce importantă (în exil) a identităţii  Europei Centrale.

Kundera consideră romanul modalitatea ideală de a îngloba toate celelalte forme discursive şi de a înfăţişa umanitatea în complexitatea ei, crez pe care-l exprimă în Arta romanului. Temele pe care le abordează scriitorul ceh sunt obsesia spaţiului totalitar, spaţiului-capcană a identităţii şi a libertăţii individuale. Personajele sale îşi caută o identitate, un set de repere, într-o societate care stâlceşte individul forţându-l să adopte compromisul. De exemplu, în Cartea râsului şi a uitării, personajele sunt construite ca sens al recuperării secvenţelor împrăştiate de identitate, pierdute  într-un trecut din memoria labirintică a autorului. În romanul Gluma, cele patru destine, Ludwig, Kastka, Jaroslav, Elena, definesc patru forme de dezintegrare a comunismului, ca diferite aventuri europene ale trecutului.

Asemeni altor autori central-europeni (Elias Canetti, Czeslaw Milosz, Robert Musil), Kundera transformă textul şi îi depăşeşte frontierele formale, alunecând între eseu, istoric şi ficţiune. Romanele sale se deschid înspre abstract, trăiesc mai mult prin idei, şi mai puţin prin epic, care are o pondere mai mare în literatura americană, de exemplu. Într-un interviu acordat revistei The Paris Review (nr.92), în 1984, Kundera explică felul în care a reconstruit şi transformat romanul: „nevoia pentru forme noi de artă include:

1) o radicală descotorosire de neesenţial (pentru a pune în evidenţă complexitatea existenţei într-o lume modernă fără a pierde din claritatea arhitectonică);

2) contrapunctul romanesc – a uni filosofia, ficţiunea şi visul într-o singură muzică;

3) eseul romanesc, cu alte cuvinte, în loc de a pretinde transmiterea unui mesaj apodictic, a rămâne mai bine în sfera ipoteticului, ludicului, a registrului ironic.”

Scriitorul ceh îmbină, aşadar, eseul ironic cu fragmentul autobiografic, cu naraţiunea romanescă, cu faptul istoric şi fantezia, într-o polifonie unitară. El îşi construieşte romanele în jurul unor cuvinte-cheie, aşa cum Schoenberg îşi compunea muzica pe anumite serii de note. De exemplu, în Cartea râsului şi a uitării, termenii-cheie sunt uitarea, râsul, îngerii, limita. Stilul inovator al lui Kundera constă în faptul că îi arăta lectorului ceva mai mult decât o povestire frumoasă: un eseu pe o anumită temă, o digresiune filosofică. Cititorul lui Kundera se simte flatat să ţină în mână o carte cu subiect serios, profund, care vehiculează ostentativ, dar inteligent, idei.

Cel mai cunoscut roman al său, Insuportabila uşurătate a fiinţei, oferă o viziune unică asupra atmosferei teribile care a urmat Primăverii de la Praga şi invaziei sovietice în Cehoslovacia. Explorând teme precum dragostea, sexualitatea, raportul dintre acestea, fidelitate şi trădare, romanul înfăţişează destinele a două cupluri: Tomas – Tereza, Franz – Sabina, dar şi o perspectivă asupra Istoriei ca situaţie existenţială. Sunt explorate atât drama din spaţiul intimităţii, efortul de cristalizare a dragostei, cât şi drama de pe marea scenă a Istoriei, opresiunea totalitarismului. Cele două experienţe acaparează individul, îi clatină stâlpii identităţii şi-l provoacă să regândească toate semnificaţiile cunoscute până atunci, toată viziunea pe care o avea despre existenţă şi lume.

Roman de dragoste, politic, roman parabolic, metaroman şi intertext, Insuportabila uşurătate a fiinţei vorbeşte despre greutate, uşurătate, suflet, corp, femeie, fidelitate, trădare, muzică, Marele Marş, kitsch, compasiune, vertij, putere şi slăbiciune. Astfel, Kundera reuşeşte să prelucreze estetic propria viziune vulnerabilă, sceptică şi sumbră asupra Europei Centrale. Receptarea entuziastă a scriitorului ceh se datorează prezentării acestui spaţiu ca o idee, o stare de spirit aparte, ca viziune unică asupra lumii.

Scroll to Top