Nefiind un fan al romanelor de tip polițist, detectivist etc., romanul Femeile nu-și dau seama, de Boris Vian, a fost o surpriză mai mult decât plăcută.
Romanul, deși pare scris în manieră polițistă, în care protagonistul, Francis Deacon, și fratele său, Ritchie Deacon, rezolvă un puzzle privind o rețea de traficanți de droguri, din pură întâmplare, fiindcă prietena sa foarte bună, Gaya, se implică sau este implicată, fără voia-i, în traficul și consumul de droguri.
Francis Deacon este tipul acela de bărbat care arată bine, seduce femeile la fel de ușor pe cât îi este mersul, glumeț, sarcastic, dezordonat și fără nicio idee despre situația în care s-a băgat, continuă să persevereze în aventura sa detectivistică. Fratele său, în schimb, este cel organizat, cu capul limpede, student la medicină, care-l ajută pe Francis să iasă din problemele în care s-a zvârlit.
Dar, deși pare a fi scris în maniera unui roman polițist, nu este. În primul rând, pentru că tensiunea tramei nu este respectată, personajul principal neluând în seamă gravitatea situației, pericolul la care se expune pe sine și pe fratele său, pe chinezul Wu Chang, epilatorul, pe însăși Gaya și alte femeie pe care le cunoaște pe parcursul romanului.
În al doilea rând, pentru că nu este un personaj serios, nu se ia pe sine în serios, iar narația ia tot felul de întorsături, când mai amuzantă, când voit tensionată – ca apoi să ia din nou o notă comică.
În al treilea rând, pentru că nu despre traficul de droguri și despre pericolul la care se expun cele două-trei personaje este vorba, ci despre faptul că femeile nu-și dau seama, un laitmotiv al romanului pe care întâlnim odată la câteva zeci de pagini: „Iată, o fată de șaptesprezece ani. Construită ca o Venus din Milo cu brațe – poate că nu vă place, dar atunci nu vă place nici o junincă frumoasă și bine făcută –, o fată cu niște coapse, niște sâni și un corp cum nu prea vezimulte și cu o frumoasă figură de slavă, puțin plată, cu ochi oblici și păr blond și creț. Și, în plus, o fată care are cu ce trăi. Are șaptesprezece ani; este așa și îl lasă să îi facă injecții cu morfină pe un tip care seamănă cu un proxenet de cea mai joasă speță… și care se mai și machiază. Vă jur. Femeile nu-și dau seama”. (p. 17)
sau: „Suntem destul de mulțumiți de noi, se înțelege, pentru că, bietele fete, este o faptă bună să le redai gustul pentru amorul normal… Într-adevăr, femeile nu-și dau seama”. (p. 62)
Sau, ultimul exemplu: „Își lasă să cadă halatul, brusc. Își duce mâinile la sâni, îmi zâmbește și apoi întinde brațele spre mine…
– Francis… iubitul meu… spune ea. Repede, repede…
– Ah! D…
Nu mă las rugat, desigur… și totuși!…
Vă jur pe ce-am mai scump că femeile nu-și dau seama!” (p. 93)
De ce anume nu-și dau seama femeile nu ni se spune, apoi romanul este un adevărat teren al ludicului narativ, întâlnim des situații în care timpul acțiunii nu este egal cu timpul narării, dacă acum cinci minute el tocmai se îmbrăca, iar acum zece minute el, Francis Deacon, tocmai vorbise cu Gaya la telefon, în secunda următoare ea și ajunge la el – deși distanța dintre casele celor doi e una considerabilă; în timp ce-și revine, în următoarele fraze, el deja bea scotch, votcă sau alte băuturi tari; deja e în mașină, deja altceva se întâmplă; iar asta doar fiindcă Boris Vian nu se ia în serios, așa cum aflăm de pe coperta a IV-a, se ia în neserios, glumește mult pe seama personajelor, nefiind convențional; tocmai de asta m-a surprins atât de mult acest roman; nu-și propune o miză de un anume fel în roman, nu vrea să demaște cutare sau cutare probleme ale societății – sau alt lucru de acest soi; ci scrie de dragul scrisului, de dragul jocului cu cititorul, căruia îi atrage constant atenția în roman.
Încheierea e emblematică: „O să-mi spuneți că am fost prea duri cu puicuțele…
Dar ce vreți, încă o dată, femeile nu-și dau seama”; de ce anume nu-și dau seama rămâne să aflați voi, un roman care, efectiv, nu te lasă să-l pui deoparte decât după ce l-ai terminat de citit, doar atunci, și nici măcar atunci, pentru că nu ești sigur – eu nu sunt sigur – că ai aflat de ce anume femeile nu-și dau seama; așadar
lectură plăcută!