„M-am născut pe pământurile camorrei, în locul cu cele mai multe crime din Europa, în teritoriul unde ferocitatea este strâns legată de afaceri, unde nimic nu are valoare dacă nu generează putere. Unde totul are gustul unei bătălii finale.”
Gomora este una dintre cele mai inedite cărți pe care le-am citit și asta mai ales datorită caracterului eterogen de care dă dovadă conținutul său prin configurarea unei imagini complexe a unei lumi cu legi imuabile ale puterii din umbră care se impune prin forță brută a unor indivizi pentru care banul reprezintă singurul motor al existenței.
Titlul complet, „Gomora-cealaltă mafie a Italiei” dezvăluie multe, dar conținutul cărții(cu valoare cu predilecție documentară) este cel care se prezintă cititorului ca un soi de completare a unor idei preconcepute despre
Mafia Italiei, despre care s-a speculat excesiv întotdeauna, s-au realizat numeroase filme și documentare, însă realitatea din spatele acestei problematici care afectează la nivel global segmente ale existenței umane, precum economia sau justiția, este una mult mai reverberantă și crudă. Gomora se definește drept un singur indiciu pe care ni-l oferă jurnalistul Roberto Saviano, care s-a ales cu o condamnare la moarte din partea membrilor mafiei, fiind silit să depindă permanent de protecția poliției, despre ceea ce înseamnă camorra. Despre camorra, autorul cărții afirmă: „Camorra este un cuvânt inexistent, pe care îl auzi doar în gura unui sticlete.” E vorba de un mecanism atât de bine încarnat în ordinea decăzută a acelei lumi, încât orice tentativă de a te opune Sistemului este imediat contracarată prin acte de violență care relevă dezumanizarea unor indizivi pentru care viața unui om nu reprezintă nimic dacă ea pune chiar și cea mai mică problemă în bunul mers al infracțiunilor devenite normă.
Faptul că aceste organizații de tip mafiot controlează din umbră întregul mecanism al economiei italiene e unul știut, însă cartea surprinde într-o manieră ferită de vreo formă de subtilitate, detaliile ascunse ale acestuia și cât de bine puse la punct sunt acestea, astfel încât devine o naivitate să crezi că un sistem atât de puternic poate fi suprimat vreodată. Există indivizi care au curajul să scoată la lumină viciile care dinamitează societatea condusă de aceste clanuri mafiote, însă rămân doar niște acte temerare individuale fără ecou și aspru pedepsite de membrii acestor organizații. E cazul lui Don Peppino Diana, care ajunge să fie ucis pentru curajul de a declara la scenă publică ticăloșiile camorrei.
Un suprapersonaj al Gomorei devin drogurile, „un solvent al oboselii, un anestezic al durerii, o proteză a fericirii”, care dincolo de orice statistică relevantă sau nu, guvernează ritmul existenței categoriilor sociale inferioare, mai ales. Membrii camorrei au reguli stricte în ce privește consumul de droguri în interiorul grupărilor. Cei care sunt prinși consumând stupefiante plătesc uneori cu propria viață, pentru că acestea sunt menite să aducă avantaje financiare, vehiculându-se cifre de câștig incredibile, care nu fac decât să confirme eficienta acestui sistem care profită din plin de vulnerabilitatea consumatorilor, care nu sunt deloc puțini la număr.
Societatea este surprinsă sub toate aspectele ei negative, de la relațiile amoroase dintre mafioți și femeile gata să parvină cu prețul propriei vieți până la atitudinea mass-mediei care se află în aceeași poziție de supunere în fața colosului care subordonează chiar și instituțiile menite să apere ordinea statului.Totul se află sub zodia războiului- între clanuri, între camorra și cei supuși, între camorra și autorități; se ilustrează un spațiu de un tulburător dinamism, dar în care doar cei puternici și cei supuși lor în totalitate supraviețuiesc. Armele sunt obiectul normalității, capitolul consacrat mitralierei Kalașnikov formulând o idee de lume în care dezvoltarea industriei armamentului prin invenția acestei arme a devenit resortul numeroaselor crime ulterioare, care ajung până la urmă doar în stadiul de simple cifre ale unei statistici. Războiul despre care scrie Saviano e unul în care „nu există invazii sau ceruri acoperite de avioane, acesta este un război pe care fiecare îl simte în înăuntrul său.”
Oamenii nu sunt decât simple instrumente pentru cei care se află în vârful puterii mafiei, însă și regimul acestora nu este unul peren, necesitatea înlocuirii permanente al șefilor grupărilor fiind una care se impune mereu, dar această realitate nu afectează aproape deloc desfășurarea eficientă a demersurilor acestora. „Maretia este supusă furtunii”, ar spune Junger; „Să poți să decizi în privința vieții și morții tututor, să monopolizezi o fâșie de piață, să investești în sectoare de avangardă reprezintă o putere care se plătește cu închisoarea sau viața. Să ai puterea timp de zece ani, de un an, de o oră. Nu contează durata: să trăiești, să comanzi cu adevărat, asta contează.”
„Gomora” e o carte ce oferă detalii ale unei problematici reale ale acestei lumi, în care corupția și ilegalitățile constituie o realitate greu de combătut, dar care necesită acest gen de demers menit să suscite conștiința celor care au răbdarea să arunce o privire asupra lucrurilor care afectează cu adevărat societatea și care dezvăluie natura viciată a unor categorii umane. O carte ce trebuia scrisă, al cărei preț este plătit deja cu libertatea unui om, dar care s-a concretizat într-un fenomen care a zguduit lumea literară și nu numai.