Gora de Rabindranath Tagore

-A nu te supune societății înseamnă să o distrugi, răspunse Gora.

-Și ce se întâmplă dacă este distrusă?

-Puteți să întrebați tot atât de bine: ce pagubă este dacă îți tai craca de sub picioare?

Când citești romanul unui laureat al premiului Nobel ai sentimentul că ești pus în fața unei lecturi monumentale care trebuie să te marcheze într-un fel sau altul, indiferent de modalitatea prin care cartea va reuși acest lucru. Tagore pătrunde în terenul literaturii occidentale mai ales prin intermediul operei sale lirice, care și-a câștigat foarte mulți cititori în ultimii ani, dar a cărui proză nu s-a bucurat de aceeași notorietate, în ciuda faptului că pune în mișcare același soi de forțe ideatice care se revarsă într-o colecție literară excepțională.

Romanele lui  Rabindranath Tagore nu se remarcă nicicum printr-o construcție narativă captivantă, ci mai degrabă ascund ca într-o pânză freatică, problematici filozofico-religioase, atent șlefuite și care incită tocmai prin aparența robustă a unei obiectivități auctoriale, ce îl poziționează pe romancier în rândul marilor autori. Nu aș putea afirma că e o experiență de lectură foarte plăcută sau antrenantă, pentru că nu se bucură de o intrigă ușor de urmărit la un prim nivel de receptare. Dar pentru cei care urmăresc să afle cât de mai multe despre vasta și impresionantă cultură hindusă, aflată pe coordonatele unei mentalități cu totul diferite de a noastră, normalitatea cu care se desfășoară fapte de viață din spațiul indian intrigă spiritul modern care, neinițiat, le percepe ca pe o dovadă a primitivității. În ciuda prăpastiei largi dintre cele două culturi la care fac referire, Tagore are meritul de a sublinia că mai presus de toate se află omul și dincolo de felul în care se raportează la divinitate și mai precis de religia la care aderă, altele sunt lucrurile care îl ridică și îl apropie de spiritualitate.

Protagonistul care dă numele romanului este un bigot, profund ancorat în dimensiunea religioasă a propriei existențe și care își edifică în miezul ei scopul ultim al vieții lui. Incapabil de orice formă de compromis în zona aceasta, relațiile dintre el și cei din jurul său se complică, dar povestea rămâne sub zodia unei ambiguizări, care totuși nu reușește să stârnească orice cititor, iar Gora lasă în urma lui doar  umbra unui personaj temperamental, intransigent, cu figura unui ins rece, dar cu trăsăturile unei firi contemplative.  Există o legătură indisolubilă între Gora robit de propria-i înflăcărare și convingerile lui solide și o imagine a Indiei secolului XIX, pe care parcă o reflectă într-o manieră idilică (Când compara aerul agresiv al lui Gora cu seninătatea binefăcătoare a lui Paresh Babu, care se înălța peste argumentele contradictorii, nu putea să nu admire calmul și stăpânirea de sine ale celui din urmă).

Problema castelor face obiectul unor altor conflicte de ordin afectiv, diferențele sociale constituind un impediment redutabil în calea împlinirii unor povești de dragoste, dar această realitate este tratată cu o detașare care îl obligă și pe cititor să nu se implice prea mult în fluxul de emoții subtile pe care textul încearcă să îl dezvăluie. Însă cartea își menține statutul de roman de idei și în culisele poveștii ce ni se înfățișează se află aspecte de o concretețe copleșitoare, chiar și de natură social-politică. Tagore nu este un inovator la nivelul stilului și  din această cauză poate că nu este pe gustul tuturor, în schimb impune o viziune asupra omului ca realitate definită de două coordonate interdependente, viziune ce se situează deasupra rigidității convingerilor religioase ale protagoniștilor. Ideologia propriei caste este cea care blochează impulsurile și pasiunile indivizilor, dar le întărește statutul social, iar pentru omul hindus relația dintre el și comunitate este una fundamentală; există o formulă dialogică între expresiile spirituale ale comunității indiene și membrii acesteia, dar nu multe spirite temerare au curajul de a nu se supune legilor imuabile impuse de doctrina lor religioasă.

Gora este întruchiparea conștiinței de sine Indiei, iar cartea un prilej pentru vehicularea unor idei despre identitatea culturală a Indiei, fără a trăda în mod evident poziția autorului în fața liberalismului sau tradiționalismului hindus: Spusese nu o dată că atunci când dușmanul atacă o fortăreață, nu înseamnă că nu ai concepții liberale dacă ești gata să îți dai viața  ca să aperi fiece drum, fiece potecă, fiece poartă și fiece fereastră, ba chiar fiece crăpătură.

Recomand cartea tuturor celor care au apucat să îl cunoască pe Rabindranath Tagore prin intermediul poeziei sale mistice și care doresc să ducă mai departe investigația despre cultura și religia hindusă, extrem de complexă și de captivantă.

Scroll to Top