Titlu: Inferno
Autor: Dan Brown
Editură: RAO
An: 2013
Pagini: 506
Nota noastră: 10
„Cele mai întunecate cotloane ale iadului sunt rezervate pentru cei care îşi păstrează neutralitatea în vremuri de criză morală.”
Machiavelli spunea la un moment dat că „lumea se va curăţa singură” în momentul în care „fiecare colţ al lumii va fi aşa un furnicar de oameni, încât aceştia nu vor mai putea trăi acolo”, iar eu tind să-i dau dreptate. Cu toţii suntem conştienţi de pericolul reprezentat de efectele suprapopulării, dar câţi dintre noi realizează adevărul la momentul potrivit? Această problemă o ridică şi Dan Brown în noul său roman, „Inferno”.
Încă din primele rânduri confuzia şi nesiguranţa te învăluie, iar rândurile sunt cu atât mai greu de urmărit cu cât descoperi că Robert Langdon se trezeşte fără nicio amintire a ultimelor două zile. Groaza că este într-o rezervă de spital, în Florenţa, cu o rană de glonţ la cap, creşte şi mai mult în momentul în care o femeie vine şi îl împuşcă pe doctorul Marconi chiar sub ochii lui, Robert fiind următoarea ei victimă. Ajutat de doctorul Sienna Brooks, profesorul fuge de la spital şi găseşte adăpost sub acoperişul modestului ei apartament. Rapiditatea cu care evenimentele se petrec ameninţă să-l îngrozească şi mai mult pe bărbat, însă povestea este abia la început.
Un mic tub misterios ce se dovedeşte a fi un bio-recipient folosit pentru transportul substanţelor periculoase, este găsit, la loc sigur, în căptuşeala sacoului Harris Tweed al lui Langdon, conţinutul lui fiind necunoscut. Din momentul în care acel tub este deschis, timpul devine inamicul principal al lui Robert! Profesorul este nevoit să fugă pentru a-şi salva atât viaţa lui, cât şi a Siennei. Doar ascultându-şi instinctul şi cunoştinţele va putea descoperi adevărul din spatele întregii nebunii ascunse în Mappa dell’Inferno.
Această cursă contra cronometru îi va purta pe străzile Florenţei, prin cele mai frumoase locuri ale oraşului italian, dar acest loc este doar punctul de plecare. Surprizele nu vor înceta, iar pericolul va creşe exponenţial cu fiecare pagină.
În primul rând, trebuie să spun cât de mult mi-a plăcut acest volum. Încă mă uimeşte cât de bine se documentează Dan Brown pentru cărţile sale, iar aceasta este de departe cea mai spectaculoasă creaţie a sa. Şi de data aceasta, autorul american reuşeşte să îmbine în cantităţi exacte elementele necesare unei lecturi antrenante: o intrigă bine-definită; „pătura” de mister ce învăţuie întreaga poveste, acţiunea ce se desfăşoară într-un crescendo alarmant; răsturnările de situaţie spectaculoase şi personajele de excepţie. Aşa cum ne-a obişnuit, Dan Brown crează cu măiestrie o poveste înţesată de simboluri, date istorice importante, lucrări de artă impresionante şi locuri de excepţie care-ţi vor tăia răsuflarea.
În al doilea rând, trebuie să admir faptul că întreaga aventură gravitează în jurul conceptului de „suprapopulare” şi a problemei pe care acesta îl reprezintă pentru lumea modernă. Antagonistul, deşi prezent doar prin amintirile celorlalţi, este un fanatic obsedat de opera cunoscutului Dante Aligheri şi care decide să ia problema în propriile mâini, însă soluţia pe care o găseşte ameninţă să zguduie barierele normalităţii şi să pună în pericol întreaga populaţie. Fiecare detaliu menit să ajute la dezlegarea misterului croit în jurul lui Inferno, soluţia găsită de antagonist, face trimitere la „Divina Comedie” şi la viaţa lui Aligheri. Până în ultima clipă suntem lăsaţi să credem ce este mai rău despre Inferno, dar apoi, adevărul ne va zgudui, şi planul „Umbrei” ne va da fiori reci pe şira spinării.
Am savurat fiecare pagină a volumului, drept pentru care vreau să recomand „Inferno” amatorilor de senzaţii intense, tuturor celor care preferă poveştile înţesate de simboluri, dar şi celor care sunt în căutarea unui roman incredibil al cărui mesaj ascuns este menit să te pună pe gânduri.