Titlu: Melancolica moarte a Băiatului-stridie
Autor: Tim Burton
Editura: Humanitas
Anul: 2009
Pagini: 128
Nota noastră: 9.50/10
Dacă ai văzut celebrele filme precum „Edward Omul-Foarfecă”, „Sweeney Todd” sau „Legenda călăreţului fără cap” cu siguranță ai auzit de Tim Burton pentru că el este regizorul și scenaristul acestor capodopere iar pe lângă activitatea Hollywoodiană își mai dezvoltă geniul scriind poezii și făcând ilustrații. La fel ca și în activitatea cineastă și în universul literar este original și straniu, personajele sale fiind bizare, desprinse parcă din mai multe lumi ce sfârșesc mai tot timpul tragic.
Melancolica moarte a Băiatului-stridie cuprinde 23 de poezii stranii, cu teme morbide -precum cea a copiilor nedoriți sau abandonați-, cu personaje ciudate -fata cu mulți ochi, tatăl care-și devorează copilul-stridie după ce află că stridiile sunt afrodisiace-, cel mai adesea pe jumătate lucruri sau diverse vietăți ce sunt condamnate de Tim Burton, creatorul său, să sfârșească în chinuri greu de imaginat, -care, în mod ciudat, te vor face să râzi-, dar toate astea fac parte din originalitatea și geniul autorului. Mai mult, pe lângă deliciul oferit de versuri, fiecare poezie este ilustrată cu unul sau mai multe desene pentru a intra mai bine în atmosferă.
Melancolica moarte a Băiatului-stridie
…
la cină-au avut un meniu special –
tocană de alge și câte-un pește rotund.
Iar în timp ce mâncau,
aleasa și-a pus o dorință în gând.
Dorința i s-a împlinit – a născut un copil.
Dar era, oare, micuțul uman?
Hmm,
posibil!
Zece degete la mâini, tot așa la picioare,
avea puțulică, vedea,
putea auzi și simțea,
dar normal?
Nu prea.
….
Ea ceru socoteală la doctor:
“Cum să fie al meu ăst băiat!?
Miroase-a ocean, a fructe de mare,-i sărat!”
….
Pe vârful degetelor tatăl veni pe ascuns,
– era o noapte cu lună –
avea broboane pe frunte,
iar pe buze,-o minciună.
“Băiete, ești fericit? Nu vreau să mă bag,
dar tu nu visezi îngeri cu care te joci printre nori?
Nu ți-ai dorit niciodată să mori?”
Sam clipi dublu din ochi,
dar rămase tăcut.
Tatăl strânse cuțitul în pumn
și-și lărgi nodul cravatei la gât.
De cum fu înșfăcat,
Sam se scăpă-n pijamale de frică.
Tatăl duse cochilia la gură
și Sam fu-nghițit într-o clipă.
Volumul este memorabil nu doar pentru fanii autorului și a genului fiind în principiu ușor de citit, -între câteva stații de autobuz e gata- deși versurile din Melancolica moarte a Băiatului-stridie sunt mult mai profunde la o privire mai atentă. Traducerea este una foarte bună, lucru care merită apreciat. I-am dat doar 9.50 pentru că mi-ar fi plăcut ca aventura prin mintea lui Tim Burton să fie ceva mai lungă.