Oameni din Dublin

Titlu: Dubliners
Autor: James Joyce
Editura: Wordsworth Classics
Anul: 1993
Pagini: 170

Recenzie scrisă de Cristina

Numele lui Joyce este de cele mai multe ori concentrat doar în jurul unei singure opere, Ulise. Eu am citit cu ceva timp în urmă Portretul artistului la tinereţe, şi după ce colega mea Elena a scris o recenzie pentru această carte, mi-am îndreptat din nou atenţia spre autor, alegând de la Libris în locul aventurilor cotidiene ale irlandezului Bloom, o serie de povestiri despre oamenii din Dublin.

Prima impresie la lectură a fost legată de atitudinea lui Joyce faţă de acest oraş. Cumva scrise cu un patriotism liniştit şi onestitate, dar şi la obiect, cu francheţe, povestirile pun în lumină mediul urban neluat în seamă de literatura irlandeză din acea vreme. Autorul înfăţişează diverse personaje din păturile de mijloc şi de jos ale societăţii irlandeze de la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. Oraş ba al bârfelor, ba al plafonării, ba sufocant (în povestirile Eveline, A Little Cloud), unde oameni cu diferite poziţii sociale şi meserii se luptă fiecare în felul său cu greutăţile vieţii, Dublin e plin de operanţi şi victime ale decepţiilor, scandalului, mişeliei, corupţiei, seducţiei, brutalităţii şi sentimentalismului.

Muzicieni, jurnalişti, funcţionari, politicieni corupţi, alături de copii şi tineri care-şi fac de cap sau se simt pierduţi – iată ce personaje sunt scrupulos analizate prin detaliile cele mai banale, în situaţii ori cu un vag iz comic, ori semi-tragice. Deşi scurte, povestirile condensează foarte bine portrete reuşite şi scene cu impact, în lipsa unor explicaţii narative elaborate.

Unele personaje îţi stârnesc milă sau compasiune, precum tânăra Eveline, dornică să scape de tirania tatălui ei, şi funcţionarul Little Chandler, care aspiră să devină poet; numai că soarta nu ţine cont de dorinţe personale: “ He felt how useless it was to struggle against fortune, this being the burden of wisdom which the ages had bequeathed to him.” (A Little Cloud). Alte personaje te calcă pe nervi sau îţi stârnesc repulsia – mama disperată să obţină banii pentru concertul prestat de fiica ei în A mother, sau politicienii plănuind diverse tertipuri în povestirea Ivy Day in The Committee Room.

Frustraţi, (Farrington din Counterparts, Little Chandler), incisivi, (Mrs.Mooney din The Boarding House), sentimentali (mătuşile muziciene din The Dead), aproape fiecare personaj are un interes, o dorinţă care-l acaparează (pentru bani, dragoste, alte vremuri, alt mod de viaţă) şi îi dictează comportamentul. De aceea, povestirile sunt încărcate de o atmosferă uşor sumbră a dorinţelor neîmplinite, a sentimentului inutilităţii, care consumă fiinţa şi conduc de cele mai multe ori la dezamăgiri.

Joyce nu face morală personajelor sale, pur şi simplu redă culoarea locală a oraşului. În calitate de lector, trebuie să încerci de asemenea să nu le judeci, ci să le înţelegi mobilul acţiunilor, căci până la urmă, a tânji este perfect omeneşte.

Scroll to Top