Iubirea nefericită; tratament și vindecare – Pascal Ide — recenzie trimisă de Florin Buzdugan
Editura: Galaxia Guttenberg
Anul: 2005
Pagini: 126
Iubirea nefericită — tratament și vindecare
Cartea a cărei recenzie este prezentată aici se numește așa cum spune și titlul: Iubirea nefericită — tratament și vindecare, de Pascal Ide.
Titlul nu pare cine știe ce, însă cartea vorbește despre iubire, despre tipurile iubirii, despre nefericirile iubirii, de ce apar ele, cum pot fi ele rezolvate etc.
Probabil s-a întâmplat să te cerți cu iubitul/ iubita ta, să te cerți cu prietenul tău cel mai bun, sau să-ți fie trădate așteptările, sau pur și simplu să te trezești că cel pe care îl iubeai ieri, azi îl urăști. Ei, evitând pe cât posibil să pic în descrierile acelor cărți de tip roman de dragoste sau psihologie aplicată, cartea de față ne prezintă părerile unui preot; nu, nu părerile, ci modul său de a vedea iubirea, cum se naște, cum moare, cum evoluează. Cum poate fi aceasta protejată, căci, iubirea este ca un pui, ca un ou peste care găina (ce comparație!) se așază și-l clocește.
Cartea răspunde într-un fel sau altul întrebării pe care mai mult ca sigur că unii și-o adresează: „Ce este iubirea?” Această carte, departe de a intra în discursuri pretins psihologice sau filosofice, explică tipurile de iubire și, cel mai important, cum se face trecerea de la iubirea sentimentală, prima etapă, sau nașterea iubirii, la iubirea plenară, etapa finală, cea în care iubirea este absolutizată, iar relația dintre cei doi este întregită, sublimată.
Cei care probabil au suferit sau suferă din cauza sentimentelor, a indeciziei sau a altor obstacole, în cartea aceasta pot găsi răspuns și alinare, desigur alinare e prea mult spus. O lectură plăcută, ușor digerabilă, care răspunde unui minim set de cerințe.
În încheiere, repet: cartea nu este o discuție psihologico-filosofică despre iubire, nu propune teoreme complexe, complicate sau savante legate de termenul iubire, amor, agapi sau altele, ci pur și simplu exprimă niște opinii, idei (bazate pe lectură și studiu, totuși, nu este o pagină din Jurnalul adolescentului miop) proprii, trăite (autorul este totuși preot), simțite și întregite. Vă urez lectură plăcută!