Pisica ruptă – Mircea Daneliuc

pisica-ruptaTitlu: Pisica ruptă
Autor: Mircea Daneliuc
Editura: Adenium
Anul: 2013
Pagini: 438

 

 

Romanul lui Mircea Daneliuc, Pisica ruptă, ne prezintă viața unui regizor de filme a cărui identitate propriu-zisă nu ne este revelată, el rămâne cameramanul care oferă privitorului (a se citi lectorul) tot ceea ce trebuie oferit: decorul, personajele, situația.

Acesta, cameramanul, este un regizor ce se chinuie să răzbească și să își facă un nume într-o Românie nedefinită cronologic, mereu fiind un fel de forwarding sau backstepping între cele două ipostaze politice postdecembriste și din timpul comunismului, căsătorit cu o anume Emilia, care duce o viață la limita dintre teroarea muncii și sentimentul puterii de a fi șef.

Romanul este un fel de negație sau demolare a iluziei pe care o reprezentau filmele din perioada comunistă, realitatea și existența pe care acesta, cameramanul, o duce și, în același timp, ține să ne-o arate, să ne-o reveleze. Se ghicesc printre pasaje, aluzii la personaje, posibil, reale, care au „marcat” întrucâtva mediul artistic al perioadei, care au impus o anumită linie ideologică în ceea ce privea filmele și – par extenso – întreținerea iluziei unui stat realizat.

Romanul este destul de greoi în compunere, multe pasaje se intercalează, sunt inserate scene de regie din timpul filmărilor – pentru efectul de veridic –, dar care îngreunează arhitectura scriiturii, și nu mi-a reținut atenția foarte mult, lăsându-mi chiar o impresie negativă, dar, probabil, prima lectură nu este cea mai importantă, fiind deci necesară și relecturarea romanului, pentru a putea înțelege mai bine intenția autorului atât în text, cât și în hățișul subtextual.

Lectură plăcută.

Scroll to Top