[Recenzie] Domnul cu coasa – Terry Pratchett

Domnul cu coasa – Terry Pratchett

“Dacă ești un admirator vechi, te vei bucura de această carte la fel de mult ca și de celelalte; dacă acum faci cunoștință cu Pratchett, ce naiba ți-a luat atât?” (Time Out)

Este cea mai amuzanta carte pe care am citit-o vreodată. Și am citit câteva cărți… OK, foarte puține au fost într-adevăr amuzante…

Nu, amuzanta nu e suficient. E cea mai comică, de un umor nebun, fantastică, debordând de imaginație și răsucind cuvintele în forme geniale carte! Terry Pratchett se joaca cu moartea, o demitizează, o ia peste picior și o face atât de bine încât nu iți poți înăbuși hohotele de ras, oriunde te-ai afla când citești – în metrou, pe o banca în parc, acasă… Și oricât de deprimat ai fi.

Pagina după pagina, rând cu rând, cuvintele intra într-o cavalcada amețitoare, se aduna claie peste grămadă în tablouri neverosimile mustind de umor – realizat prin cele mai inedite și mai exuberante mijloace: ironia, parodia, jocurile de cuvinte, dialogurile absolut savuroase, comicul de situație.

Din sarabanda personajelor se desprind, pe rând, Moarte – moartea care a fost forțată sa iasă la pensie, lăsând haos în urma, lupi care devin oameni cand e luna plina, vampiri care se tem de bufnite, cocoși dislexici care uita cuvântul “Cucurigu”, un baubau căruia ii e frica sa își îndeplinească menirea de a speria oamenii, o doamna Prajitura clarvăzătoare care arunca spiritelor cu vaze în cap, vrăjitori plesnind de incompetenta ruginita… Si asta e doar o mica parte din multi-vers.

Ai fi tentat sa crezi ca e o carte pentru copii. Se poate, e pentru oricine, însă dincolo de menajeria ciudata pe care o aduce la viata (hmm, asta e un cuvânt-cheie), poți vedea, dacă privești cu atenție, o adâncime nebănuită.
Insinuante, ideile de adâncime se furișează printre porții zdravene de ras și te trag ușor de mânecă, lăsându-te sa observi întrebări care dau din coada lângă tine în așteptarea unui răspuns…
…Și ramai asa pe gânduri, după ce ai închis cartea, în timp ce zâmbetul nu ți s-a șters încă de pe față….

Articol trimis de Bursucul.

Scroll to Top