Titlu: Ţara zăpezilor
Autor: Yasunari Kawabata
Editura: Humanitas
Anul: 2008
Pagini: 154
O poveste despre sufletul japonez, relatată cu mult rafinament. Într-un ţinut al omăturilor, bărbaţi călătorind singuri plătesc pentru compania unor femei care să-i distreze. Acele femei se numesc geishe.
Romanul lui Kawabata se centrează pe trăirile dintre Shimamura, un bărbat căsătorit, trăind în huzur, şi Komako, o tânără geishă. Sosit la munte, într-un oraş cu izvoare calde, bărbatul caută compania fetei a cărei memorie i-a rămas imprimată într-un deget:
„Ajunşi lângă scară, Shimamura ridică până-n dreptul ochilor ei pumnul stâng cu arătătorul întins:
– Uite, el te ţine minte şi-acum.
– Adevărat?
Fata îi luă degetul şi, fără să-i dea drumul, urcă scările în urma lui, lăsându-se parcă târâtă în sus”.
Fascinat la început de prospeţimea ei, Shimamura doreşte ca geisha în devenire să îi rămână doar prietenă bună. Komako ştie să vorbească despre actori, cântă la shamisen şi ţine jurnal. Însă pudoarea ei iniţială dispare treptat, iar Shimamura e predispus să-i răspundă sentimentelor, de-aici legătura lor luând drumul eşecului. Dragostea cu şi pentru o geishă este una neobişnuită. Bărbatul ajunge să vadă iubirea ei ca o „strădanie plină de frumuseţe, dar risipită în zadar, care punea în lumină doar propria lui goliciune interioară”. E aici ideea culturală japoneză de mono no aware, a tristeţii în faţa efemerităţii lucrurilor care le sporeşte farmecul.
Bărbatul este atras de asemenea de Yoko, o fată confuză pe care-o întâlneşte în tren. Contrastul dintre inocenţa ei copilăroasă şi frenezia lui Komako îl fac pe Shimamura să îşi piardă fascinaţia pentru geishă, dezvoltându-i compasiunea pentru rătăcita Yoko, pe cale de a-şi pierde minţile.
Deşi acţiunea tinde să treneze pe alocuri, romanul câştigă cititorul prin delicateţea scriiturii specifică autorilor japonezi de la începutul secolului 20. Peisajele sunt maiestuos descrise cu un colorit melancolic, Kawabata redând şi stilul de viaţă al unei geishe şi unele obiceiuri japoneze.
Premiat cu prestigiosul Nobel în 1968, Yasunari Kawabata împleteşte emoţie cu tensiune subtilă, cartea sa fiind considerată o naraţiune de excepţie de către Comitetul Nobel, care a declarat că „exprimă cu sensibilitate esenţa spiritului japonez”.
O lectură plăcută, recomandată tuturor celor pasionaţi de cultura niponă.
Cristina Stan