Ultimul templier – Raymond Khoury (recenzie)
Editura: Nemira
Pagini: 656 pagini
Anul: 2006
Romanul „Ultimul templier” este un bestseller internațional ce a fost tradus în peste 30 de limbi și este scris în stilul specific și incontestabil a lui Raymond Khoury și cuprinde atât istorie și religie cât și acțiune și chiar dragoste.
„Ultimul templier” se deschide cu un eveniment ce are locul la New York, la Muzeul Metropolitan. Aici au fost aduse, din mai multe colțuri ale lumii, printre care și Vaticanul, nenumărate obiecte de artă cu o mare valoare istorică unde au participat diverse personalități din lumea newyorkeză. Situația ia o întorsură drastică în momentul în care intră în scenă 4 indivizi, călare pe cai, îmbrăcați în haine asemănătoare templierilor ce au vandalizat muzeul lăsând în urmă câțiva morți, sechele și un muzeu distrus. Desigur, cei 4 nu au plecat cu mână goală, furând un codex, un obiect aproape neînsemnat și lipsit de valoare la prima vedere.
Fiind un eveniment dedicat istorie, la scena teribilă în care este furat straniul mecanism, asistă și Tess Chaykin, arheolog de profesie și pasionată de istorie, alături de fiica sa de nouă ani și mama ei. Din pasiune și dorința de a afla adevărata poveste, Tess ajunge să fie implicată în ancheta FBI-ului iar alături de agentul Sean Reilly reușește să strângă informații în ceea ce privește jaful petrecut la muzeu. Din nefericire, cu cât descopereau mai mult cu atât erau mai încetiniți de împrejurări, hoțul ștergând cu grijă fiecare urmă astfel anchetatorii ajung mereu prea târziu.
Într-un final, după multe peripeții, focuri de armă, urmăriri, afaceri religioase ascunse dar și călătorii prin ținuturi superbe, ce sunt foarte deosebit descrise de Raymond Khoury, cei doi protagoniști, Tess și Sean, ajung să dezlege misterul straniului mecanism furat și să-și continue liniștiți povestea de dragoste.