Născut la Arad, în 1979, Bogdan Munteanu este unul dintre reprezentanții de seamă ai noii generații de scriitori, fapt confirmat de volumele de proză scurtă care îi poartă semnătura, Vals pe fire de păianjen (Editura Limes, 2010) și Bine te-am rătăcit, Incognito! (Editura Limes, 2011) la care se adaugă recent publicatul Ai uitat să râzi (Editura Nemira, 2016). Din 1997 locuiește la Timișoara. În prezent lucrează în IT și este organizator de evenimente culturale în urbea sa.
Aceste date bio-bibliografice n-ar servi la nimic în demersul recenzării, dacă nu ne-am permite niște mici speculații pe marginea lor: prozatorul nostru și-a petrecut copilăria în vechiul regim, iar adolescența, în perioada postdecembristă. Iată de ce este valorificat aproape în mod exclusiv, chiar și indirect, un imaginar propriu tranziției și forfotei sociale.
Ai uitat să râzi e, înainte de toate, o carte vie, scrisă de o mână sigură și relaxată. Dinamismul emergent se datorează tipologiei personajelor – copii ce și-au trăit tinerețea în spatele blocului, părinți vicioși, administratorul de bloc și alte caractere obsesiv-kitschoase, cu precădere reprezentanți ai păturii mijlocii și de jos. Deși circumscriși de umori specifice, personajele lui Bogdan Munteanu nu adoptă un statut iconic. Dimpotrivă, timpul își lasă amprenta pe destinele lor sinusoidale: Gigi, spaima cartierului, se-nsoară, iar mai târziu ajunge pe patul de moarte, Marișca cea pezevenghe emigrează în State, și însuși naratorul-personaj, camuflându-se în diferite etichete onomastice, trece printr-un proces de maturizare de la țânc la adult. Acest salt în timp însă nu îi va diminua personajului central apetitul pentru năstrușnicii.
Interacțiunea dintre personaje se realizează, în primul rând, prin dialog în registru de small talk. Ierarhia fizică dintre copiii de cartier, nescrisă, dar respectată cu sfințenie, se reflectă în felul cum aceștia își dau replica. De pildă, Loredan cerându-i socoteală lui Florin în „Loredan și Loredana” sau Gigi vizavi de maestrul de odinioară al râgâielilor în „Paltonul”. Și nici lumea celor mari nu e întemeiată pe diplomație. În „O zi cu tata”, babacul îl ia pe fiu-său care tocmai împlinise 6 ani – personaj din perspectiva căruia e relatată întâmplarea – și-l duce la cârciumă, spațiu străin cu multă hărmălaie: „Moșul se învârtea printre mese. (…) Apoi a ajuns lângă masa lui tata și s-a așezat pe un scaun, fără să zică nimic. Tata i-a spus ceva, n-am auzit ce, dar moșul nu l-a băgat în seamă. Cred că asta l-a enervat pe tata, că odată s-a sculat de pe scaun și s-a făcut că-l pocnește. Nea Leu n-a reacționat defel, parcă era de pe altă planetă. Atunci tata l-a apucat de-o ureche, l-a ridicat în picioare și-a-nceput să-l învârtă roată în jurul mesei. Râdea tata, râdeau și ăialalți din cârciumă și m-am hlizit și eu din colțul meu, eram tare bucuros să-l văd pe tata râzând așa cu poftă și mă distra cum îl învârtea pe moș.”
Ai uitat să râzi surprinde omul zilelor noastre în diferitele lui ipostaze cotidiene: corporatistul, iubitul plictisitor, locatarul, tovarășul de încredere etc. Deși pățaniile lui Ciumurel, Gigi, Loredan, Johnny, Lucas (copilul) ș. cl. sunt eterogene, ei au ceva în comun: spațiul lor restrâns în care se mișcă reprezintă pentru ei tot universul.
Bogdan Munteanu este un maestru al funcției fatice al comunicării. Prin tehnica narativă adaptată după tipul fiecărei povestiri în parte, tăietura sintaxei, analepse și prolepse, naratorul reușește să-l smulgă pe cititor din zona sa de confort, provocându-l, indirect, la imaginație și dialog. Luările de cuvânt ale personajelor sunt atât de bine orchestrate, încât cititorul, odată captat în jocul versatil de replici, devine, mai degrabă, ascultător – aspect consemnat și de Luminița Corneanu pe coperta IV.
Prozele scurte ale lui Bogdan Munteanu din Ai uitat să râzi sunt puse în funcțiune, așadar, de principiile oralității. Niște incursiuni subtile de critică socială (v. gesticulația neaoșă a personajelor) mizând pe suspans și haz. O carte de raftul întâi, dar mai important pentru noi, cititorii, un excelent entertainer. Give it a try!