Titlu: Aici ne despărțim
Autor: Jonathan Tropper
Editura: Litera
Anul: 2012
Pagini: 414
Nota noastră: 9
„O problemă e ceva ce necesită rezolvare (…) Dacă nu există rezolvare, atunci nu există nici problemă, așa că încetează s-o mai tratezi ca atare.”
N-aș putea spune cu exactitate motivul care m-a făcut să aleg cartea asta. Autorul mi-era complet necunoscut (deși, odată primită și citind pe coperta posterioară a cărții că e vorba despre un autor cu pregătire pentru că a studiat limba engleză și a obținut o diplomă de master în creative writing la New York University, mi-am dat seama că există mari șanse să mă bucur de alegerea făcută), dar în lume lucrurile nu stau la fel, pentru că Aici ne despărțim a devenit, imediat după lansarea lui, în 2009, cartea lunii pe Amazon și a intrat în topul The New York Times al celor mai bine vândute cărți. Lucrurile deveneau interesante încă înaintea lecturii.
„Este absolut de neconceput că vom supraviețui aici, împreună, timp de șapte zile”, se gândește Judd Foxman, în timp ce face eforturi crescânde să ignore urletele copiilor surorii lui mai mari, Wendy (care mi-a devenit instant antipatică, din momentul în care am citit că poartă cu ea mereu microfonul bebelușului de șapte luni, fără a se neliniști în vreun fel când fetița urlă, cât o țin puterile, seară de seară, înaintea somnului), iar telefonul cumnatului nu încetează să mai sune, fratele cel mic, Phillip își etalează noua relație amoroasă, fiind vorba tocmai despre psihoterapeuta lui, iar mama lor, îmbrăcată suficient de indecent de obicei, nu are nicio reținere să etaleze aceleași ținute acum, când s-au adunat cu toții pentru a ține shiva, în memoria tatălui lor. Potrivit tradiției evreiești, shiva presupune ca, timp de șapte zile, familia celui decedat să fie reunită sub același acoperiș, pentru a-l comemora. E imposibil de conceput numai gândul acestei adunări, fiindcă membrii familiei Foxmann sunt plini de resentimente, doldora de secrete nemărturisite vreodată. Din prima oră lucrurile o iau razna, totul pare să stea pe un butoi de pulbere, iar naratorul abia are timp să se mai concentreze pe dezastrul care i-a lovit căsătoria, intrată pe linia călduță a monotoniei – soția lui, Jen, l-a înșelat timp de un an, cel puțin, cu nimeni altul decât șeful lui, Wade. Greu de conceput în ce direcție urma să o ia acțiunea.
O salvează dintr-un început modalitatea în care se relatează întâmplările. Nu mă așteptam să găsesc atâta umor, de multe ori voit lejer, într-o carte a unui autor care, prin formație, este un profesor de limba engleză. Păreau prea spontane, prea scoase pe bandă rulantă, în contradicție evidentă cu subiectul, ce are ca teme principale moartea și relațiile (între parteneri sau între membrii aceleiași familii). Dacă mai punem la socoteală că adeseori se colorează în note puternic licențioase, cred că e suficient de conturat elementul surpriză al cărții.
Nimic nu este simplu în acest roman: relația fiilor cu mama lor, psihoterapeut al femeilor devenite recent mame, frații care nu și-au vorbit de luni sau chiar ani de zile, complicațiile ce se ivesc din cauza constrângerii de a trăi împreună, iar, peste toate, se așază, ca cireașa pe tort, trădarea suferită de Judd, despre care mama lui nu are vreo jenă să povestească celor veniți să-și exprime condoleanțele, în virtutea concepției sale psihoterapeutice, potrivit căreia lucrurile trebuie discutate pe față ca să nu se adune resentimente mai târziu. Fiii ei, însă, au cumulat suficiente resentimente de-a lungul timpului, tocmai din cauza felului ei de a-i aborda, prea fățis, prea deschis, prea fără a ține cont de intimitatea lor.
Totuși, neașteptat, frații descoperă, inițial ca niște flash-uri venite prea brusc și cu atât mai surprinzătoare, că moartea tatălui (tratată la aflarea veștii într-o manieră bătător la ochi de rece) i-a afectat. De fapt nu atât moartea, cât faptul că, adunați, construiesc un puzzle complicat al propriilor vieți și, din când în când, câte o piesă capătă nuanța luminoasă a unei copilării de mult pierdute, în care au simțit, cu adevărat, dragostea părintelui lor, dragoste ce pare să fi încetat definitiv, odată cu părăsirea cuibului de către fiecare dintre ei.
Ceea ce devine din ce în ce mai interesant este felul în care Judd trăiește trădarea soției sale, Jen. Dacă inițial este măcinat de o ură viscerală, ce nu lasă loc vreunei eventuale împăcări, treptat ea se diluează. Nu dispare, nu scade intensitatea suferinței, dar se transformă, lăsându-l să perceapă nuanțe noi, pe care înainte nu le putea distinge. Devine conștient de proprii greșeli, analizează instituția căsătoriei atât cât poate de detașat în situația sa, astfel încât finalul, este ușor surprinzător. Nu de telenovelă, nici previzibil, care să se plieze fidel pe ceea ce ar putea induce curgerea acțiunii, dar suficient de aproape de viață, care este oricum, numai simplă nu. Nuanțele de roz nu-și au locul, dar nici nu domină cele negre. E un melanj, o împletire continuă a acestora, când mai mult optimism, când pesimism dominant.
Nu știu cui se adresează romanul. Sigur celor pudici, nu. Sau celor care nu pot trece peste trădarea unor valori morale. Nu celor care au trăit puține și au idei fixe. Nici mie nu mi se adresează în mod deosebit, pentru că nu știu cum aș reacționa în situații de genul celor surprinse. Dar cred că nimic din toate acestea nu-l fac o lectură de evitat, dimpotrivă. Cartea satisface din plin o dorință ascunsă în fiecare dintre noi: aceea de a „trage cu ochiul” în intimitatea celuilalt, cu bucuria ascunsă că nu ni se întâmplă nouă dezastrele prin care trece el. Dacă mai adaug faptul că am citit-o mult mai repede decât am prevăzut, e un motiv suficient să recunosc că am citit-o cu plăcere, că am râs zgomotos pe alocuri și nu m-am putut abține să nu-i citez și celei mai apropiate urechi disponibile faze și replici amuzante. Sunt pur și simplu curioasă ce reacții ar avea alții, indiferent de vârstă sau experiență de lectură. Se pare că Warner Bross a turnat un film pe baza ei (sau cel puțin l-a început în septembrie, 2012). Categoric îi dau o șansă pentru că întreaga acțiune mi-a părut foarte dinamică, numai bună de ecranizat.