Să prezici viitorul nu este o treabă aşa uşoară. Şi deşi nimeni nu a inventat o maşină a timpului (cel puţin nu una de care să ştim şi noi)- câţiva scriitori sci-fi au avut nişte idei suspicios de exacte.
1. Jules Verne (1828- 1905)
Fericitul autor al operei „20 000 de leghe sub mări” a fost omul cel mai tare. Cine poate uita de submarinul electric al căpitanului Nemo? Sau „proiectilele” care transportau pasageri în „De la Pământ la Lună”? Totodată, el a creat şi câteva concepte. Deşi scrisă în 1889, povestirea lui „În anul 2889” descria o Cronică a Pământului şi un nou cuvânt „newsfeed”, unde cei abonaţi puteau auzi „conversaţii interesante cu reporterii, oamenii statului şi oamenii de ştiinţă”. De asemenea, acesta a susţinut că într-o bună zi oamenii vor putea scrie reclame pe cer. Asta numesc eu o idee măreaţă.
2. HG Wells (1866- 1946)
Ok, nu vorbim despre maşini ale timpului, omeni invizibili sau un război cu marţienii, încă- dar în cartea sa, „Men like Gods”, Wells a creat ideea unui robot care prelua mesaje, „oamenii nu vorbesc împreună la telefon. Un mesaj este trimis.. şi apoi se aşteaptă ca celălalt să apese butonul pentru a-şi asculta mesajele acumulate”. Ar putea părea lucruri normale, dar ar trebui să ştiţi că Wells scria asta în 1933. Şi mai incredibil este faptul că în povestirea sa „The Land Iron Clads” apar tancuri, deşi a fost publicată în 1903.
3. Arthur C. Clarke (1917- 2008)
Clarke- omul briliant din spatele „2001- Odiseea spaţială”- a avut cea mai tare titulatură creată vreodată: Cancelar al Societăţii Britanice Interplanetare. El a dezvoltat conceptul de comunicare prin satelit în 1945, idee care a devenit realizabilă abia în 1965. De asemenea, el a discutat şi despre posibilitatea de a transfera conţinutul creierului uman într-un computer. În 2005, într-un interviu pentru BBC, afirma: „Când corpul începe să se deterioreze îţi transferi amintirile şi gândurile, astfel personalitatea va putea fii nemuritoare. Doar le salvezi pe un CD-Rom şi apoi te conectezi- simplu ca „bună ziua”!”. Încă nu. Dar oamenii de ştiinţă lucrează la câteva proiecte asemănătoare.
4. Isaac Asimov (1920- 1992)
Acest geniu- profesor, autor prolific şi membru Mensa- a formulat „Cele Trei Legi ale Roboticii” în seria sa, „Robotul” începută n 1953. În mare, acestea sunt: 1) un robot nu poate răni o fiinţă umană; 2) un robot trebuie să i se supună „stăpânului” său; 3) să-şi protejeze viaţa, atâta timp cât nu intră în conflict cu primele două legi. Dar asta nu a fost doar science ficition, a avut şi o aplicare mai practică- orice maşinărie ar trebui să adere la aceste legi, adică să funcţioneze fără a pune în pericol persoana care operează la ea. În cartea sa, „Foundation”, considerată a fi un sci-fi clasic, Asimov a prezis existenţa Enciclopediei Galactica, o vastă colecţie de cunoştinţe, susţinută de mii de cercetători. Sună familiar? Doar verificaţi Wikipedia.
5. Ray Bradbury (1920-2012)
De fapt, Bradbury a urât tehnologia şi a trăit destul de mult încât să fie anti-internet. Dar în cea mai renumită lucrare a sa, „Fahrenheit 451”, personajele sale se conectau la casetofoanele personale, cu un sfert de secol înainte ca Walkman-ul să fie inventat: „Iar în urechile ei, micile scoici făceau ca sunetele să vibreze”. Câinele mecanic din „Fahrenheit 451” care găsea persoanele doar după mirosul transpiraţiei lor este acum folosit de NASA şi este cunoscut ca şi E-Nose, această invenţie îi ajută pe astronauţi să monitorizeze calitatea aerului de la bordul navei şi să adulmece orice poate reprezenta un potenţial pericol.
Dacă vreţi să aruncaţi o privire în viitor, presupun că este mai potrivit să cumpăraţi romane sci-fi. Acum înterbarea este: care anume?
sursa: whizzpast.com