Nu este persoană care să nu ştie cine este J.K. Rowling. Cu toţii o cunoaştem drept autoarea care i-a dat viaţă lui Harry Potter şi ne-a încălzit inimile pe parcursul a şapte volume incredibile. „Mama” celei mai iubite serii din lume. Majoritatea o cunosc şi datorită noii ei serii poliţiste „Cormoran Strike”, scrisă însă sub pseudonimul „Robert Galbraith”. Pentru toţi cei care vor să ajungă scriitori îi sfătuiesc să urmărească ce are de spus J.K. Rowling despre arta scrisului, nu se ştie ce secrete ne poate împărtăşi.
- „Pentru mine, să scriu este un impuls natural, nu cred că ar fi fost posibil ca cineva să mă oblige să scriu sau să încerce să mă oprească din a face aşa ceva.”
- „Am fost eliberată deoarece cea mai mare frică a mea se întâmplase. Eram în viaţă şi încă mai aveam o fiică pe care o adoram, aveam o maşină veche de scris şi o idee măreaţă. Astfel piatra de temelie a devenit fundaţia solidă cu ajutorul căreia mi-am reconstruit viaţa.”
- „Am să scriu până când nu o să mai pot. Este ceva ce nu pot controla. Iubesc să scriu.”
- „Cred că faptul că am scris despre viaţa Hermionei, surprinzând întreg procesul de maturizare de la o fetiţă la o adevărată femeie, mi-a amintit cât de greu este să parcurgi aceşti paşi. Cu cât te maturizezi, cu atât creşte şi numărul aşteptărilor celorlalţi de la tine şi, de cele mai multe ori, trebuie să sacrifici părţi din tine în timpul procesului. Dar asta e doar părerea mea, nu şi a Hermionei. ”
- „Întotdeauna va fi loc pentru o poveste care-i poate transporta pe oameni pe alte meleaguri.”
- „Dacă aş fi încercat să-mi controlez fluxul de idei în aşa fel încât să îl pot înceti pentru a putea imortaliza totul pe hârtie, cred că aş fi pierdut majoritatea ideilor.”
- „Scriu de la vârsta de şase ani. Cum este ceva natural pentru mine, nu pot numi cu exactitate de unde a putut izvorî dorinţa de a scrie, presupun că a fost mereu prezentă. Succesul generat de prima mea carte s-a datorat ambiţiei şi persistenţei mele, deoarece multe edituri au refuzat publicarea ei!”
- „Da, am fost fericită. Să termin seria aceasta m-a făcut mai fericită. Înainte de a scrie cărţile Harry Potter nu terminasem de scris nici măcar un roman, însă am fost pe aproape.”
- „La începuturile serie, îmi aduc aminte că o jurnalistă mi-a spus că doamna Weasley „este doar o mamă”. Şi am fost absolut şocată! Mă consider o feministă convinsă şi mereu am fost de părere că dacă o femeie a luat o decizie, cum ar fi să stea acasă şi să-şi crească copiii, acest lucru nu înseamnă că nu se poate întoarce la cariera ei sau să-şi ia o slujbă part-time, dacă asta îşi doreşte cu adevărat. O astfel de decizie nu reflectă în mod expres ceea ce acea femeie poate face. Şi aşa cum a fost demonstrat, Molly Weasley s-a arătat egală cu toţi cei care au fost prezenţi la lupta finală.”
- „Mereu îi sfătuiesc pe copii să citească pe cât de mult posibil, atunci când sunt întrebată ce trucuri pot urma pentru a deveni scriitori. Jane Austen i-a oferit acest sfat unei tinere prietene, deci aş putea spune că am spatele acoperit.”
- „Mi le imaginez foarte clar, apoi încerc să descriu ceea ce văd. Câteodată le şi desenez, doar pentru amuzament.”(cu referire la personaje şi acţiunile lor)
- „Pot să scriu oriunde şi în orice condiţii. Ideea numelor personajelor mi-a venit când eram aplecată asupra unei pungi, suferind de rău de avion. La un moment dat am povestit asta şi unui grup de copii şi un băieţel s-a ridicat şi mi-a spus: „A, nu!, asta e scârbos!” şi atunci eu i-am răspuns: „Păi, măcar nu a mai fost nevoie să folosesc punga”.
- „Scriu doar ceea ce vreau. Scriu ceea ce mă amuză. Fac asta doar pentru mine. Niciodată n-am îndrăznit să visez că voi avea parte de atât de multă faimă. ”
- „De-a lungul primilor cinci ani în care scriam seria îmi făceam planuri pentru fiecare roman şi notam câteva idei pentru fiecare volum în parte. Apoi mă concentram pe o singură carte, însă, ocazional, mi se întâmpla să-mi vină o nouă idee pentru următoarea carte şi atunci o notam pentru a mă putea folosi de ea ulterior.”
- „Scriu aproape în fiecare zi. Câteodată scriu câte zece sau unsprezece ore. Iar în alte zile mi se întâmplă să scriu doar trei ore, depinde de cât de repede îmi vin ideile.”
- „Fiţi de neclintit în legătură cu zilele în care vă puneţi în plan să scrieţi. De exemplu, nu vă lăsaţi convinşi să participaţi la nesfărşite, dar „necesare” întâlniri. Ceea ce este amuzant este faptul că deşi să scriu a fost job-ul meu ani de-a rândul, tot trebuie să mă lupt pentru timpul aferent lui. Aparent lumea nu înţelege faptul că trebuie să stau liniştită şi să scriu respectivele cărţi, cred că au impresia că apar ca şi ciupercile după ploaie, după bunul meu plac. Ca atare, trebuie să-mi păzesc timpul destinat scrisului asemeni Ţintatului Maghiar care-şi apără puiul aflat în ou.” (referire la dragonul din „Harry Potter şi Pocalul de Foc”)
- „La un moment dat m-am blocat destul de rău şi nu mai puteam scrie (orig. writer’s block). Asta se întâmpla când scriam la „Harry Potter şi Camera Secretelor”. După ce am văzut cât de promovat şi bine-primit a fost primul volum am rămas paralizată de emoţie. Îmi era frică de faptul că nu voi reuşi să aduc la acelaşi nivel şi cel de-al doilea volum, însă, până la urmă, am reuşit! ”
- „Nu am scris seria având un anumit public-ţintă în minte. Ceea ce m-a motivat a fost cât de mult îmi plăcea să scriu despre Harry. Nu m-am gândit niciodată să scriu literatură pentru copii- genul acesta m-a ales. Consider că dacă este o carte bună, oricine o va putea citi.”
- „Citiţi mult. Cititul chiar ajută. Citiţi orice vă pică în mână!”
- „Trebuie să vă resemnaţi cu ideea că mulţi copaci vor fi irosiţi înainte de a putea scrie ceva ce o să vă placă cu adevărat, şi aşa va rămâne mereu, acesta este mersul lucrurilor. Este ca şi cum aţi învăţa să cântaţi la un instrument, trebuie să fiţi pregătiţi să mai şi greşiţi notele din când în când sau mai mereu. De exemplu, eu am scris mult timp prost până să reuşesc să fiu mulţumită de rezultate.”
sursa: azevedosreviews.com