Titlu: Extrem de tare şi incredibil de aproape
Autor: Jonathan Safran Foer
Editură: Humanitas
An: 2012
Pagini: 424
Nota noastră: 8
„Nu te poţi apăra de tristeţe fără să te aperi de fericire.”
Prima dată când am văzut această carte pe rafturile bibliotecii am spus că o voi citi strict pentru faptul că există şi un film. Am luat cartea în mână şi am întors-o pentru a vedea coperta a patra şi a citi descrierea, însă de acolo mă priveau cuvintele lui Oskar: „Dragă cititorule, Mă numesc Oskar şi sunt inventator, astrofizician şi fan Beatles. Am nouă ani”. Încă din acel moment am ştiut că va fi o carte frumoasă.
Povestea lui Oskar începe din momentul în care viaţa tatălui său se sfârşeşte:, Thomas Schell numărându-se printre victimele atentatului de la 11 Septembrie 2001. Iar Oskar.. Oskar este un băieţel care a acumulat mult prea multă durere la o vârstă mult prea fragedă. Acesta îşi plânge tatăl în fiecare clipă a vieţii sale şi nu concepe ca viaţa să continue fără părintele lui în ea. Îşi condamnă mama pentru prietenia cu Ron, un simplu amic; îşi detestă bunica pentru faptul că îi spune constant că privindu-l pe el îi aduce aminte de bunicul şi tatăl său; se urăşte pe sine pentru că îşi poate uita tatăl.
Până într-o zi, când sparge o vază aflată în biroul tatălui său şi descoperă un plic înăuntrul căruia se afla o cheie. Oskar este pregătit să-l găsească pe posesorul cheii, un anume Black, în speranţa că acesta îi poate spune ceva despre tatăl său. Odată planul făcut, băieţelul merge din uşă în uşă, plimbându-se prin întreg New York-ul căutând răspunsuri. Însă Oskar nu este sigur dacă vrea să găsească răspunsul la întrebarea sa, căci astfel, va admite că realitatea este cea care este.
Acest roman al lui Jonathan Safran Foer este unul special. Spun „special” pentru faptul că are o poveste verosimilă şi dureroasă, dar maniera în care ni se arată este una nouă: naratorul este un puşti de nouă ani. Stilul de scris este unul lejer, amuzant pe alocuri, dar şi haotic în unele momente, cititorul putând simţi confuzia şi durerea lui Oskar. Pozele presărate din loc în loc te încurcă, neştiind la ce să te aştepţi, dar odată ce paginile curg începi să înţelegi adevărul din spatele imaginilor.
Aceasta nu este doar povestea unui copil de nouă ani care pleacă în căutarea unei încuietori magice, ci este povestea unui suflet rănit şi traumatizat care-şi caută alinarea. Este povestea fiecărui individ care a trăit, a iubit şi a pierdut o persoană în faţa morţii. Este povestea tuturor. Iar realitatea unui copil de nouă ani este o realitate crudă şi plină de mistere şi enigme.
Deşi nu sunt fanul poveştilor triste am citit cu plăcere această carte şi am trăit alături de Oskar fiecare pagină, punând cap la cap piesele de puzzle. Poate mi-aş fi dorit mai multă acţiune, însă fiind vorba de un simplu băieţel nu aveam cum să primesc aşa ceva.
Recomand această carte tuturor celor care au nevoie de alinare şi de un umăr pe care să suspine, pentru că, fie că o ştim sau nu, cu toţii purtăm un mic Oskar în suflet.