Fata cu cercel de perlă – Tracy Chevalier

Mi-a zâmbit, nu mi-a zâmbit? Știu și eu? Era greu să-l privești drept în ochi.

Tracy Chevalier scrie în anul 1999 romanul Fata cu cercel de perlă, un roman care ne poartă în timp până în secolul al XVII-lea pentru a ne dezvălui o captivantă poveste.

Tabloul cunoscutului pictor Johannes Vermeer – Fata cu cercel de perlă – reprezintă punctul de pornire în scrierea romanului, fiind o adevărată sursă de inspirație pentru scriitoarea noastră, care va născoci o poveste real de ireală, folosindu-se de puținele informații despre viața și familia pictorului, informații pe care le încadrează într-o lume pur fictivă.

Relatarea întâmplărilor se face într-un mod cât mai subiectiv, la persoana întâi, toate trăirile fiind observate prin ochii mari și curioși ai personajului principal – Griet – , fiind absentă o altă viziune asupra celor mărturisite. Astfel, tot ce aflăm despre personaje și situații este o reflectare a felului în care acestea sunt percepute de Griet, ea fiind naratorul-personaj.

Pe fundal apare orașul olandez Delft, se pot observa străzile, casele, Piața Mare, bisericile, hala de carne, canalul – oglindă de lumină albă cu nuanțe verzi și oamenii, oameni care par a se tot muta dintr-o parte într-alta căutând stabilitatea, dar neștiind încotro să o apuce. În centrul pieței dalele formau o stea cu opt colțuri în interiorul unui cerc. Fiecare vârf al stelei arăta spre o parte diferită a orașului Delft. Privind cu nedumerire acea stea, după o multitudine de du-te-vino-uri, tânăra Griet, acum în vârstă de 18 ani, încearcă să aleagă o cale, o altă cale.

Nu cu mult timp în urmă, ea a ajuns slujnică în casa pictorului Vermeer. Accidentul suferit de tatăl ei, în urma căruia acesta și-a pierdut vederea, implicit și slujba, a făcut necesară această schimbare, fata fiind nevoită să-și întrețină familia săracă.

Printre multele îndatoriri pe care le va avea ca slujnică, Griet primește și sarcina de a se ocupa de atelierul pictorului. Apropiindu-se de acesta, ea se îndrăgostește, reușind, în același timp, să descopere măiestria lui în realizarea celor mai fermecătoare tablouri, pe care le poate observa în devenire, nuanță cu nuanță: El vedea lucrurile într-un fel aparte, cum nu le vedeau alții, încât orașul în care trăiam de când mă născusem părea o altă localitate, iar o femeie devenea frumoasă prin lumina de pe fața ei. Cu timpul, Griet reușește să observe ce ar mai lipsi tablourilor lui Vermeer pentru a fi desăvârșite și îi oferă ajutorul ei în remarcarea micilor detalii și în prepararea culorilor.

Privește capodoperele cu totul absorbită: Era ca și cum priveam o stea pe cerul nopții – dacă mă uitam la ea direct, aproape că n-o vedeam, dar dacă o priveam cu coada ochiului devenea mai strălucitoare, pentru ca, într-o bună zi, să fie ea cea privită cu multă, multă insistență, Vermeer fiind nevoit, la cererea unui patron care o observase, să o picteze: Am să te pictez așa cum te-am văzut prima oară, Griet. Te pictez pe tine, așa cum ești tu. 

Sentimentele care pare că îi leagă pe cei doi rămân nemărturisite – afecțiunea și interesul unuia față de celălalt creând de multe ori probleme în familia pictorului – , însă este cert că, în pofida apartenenței lor la lumi diferite, în ceea ce privește educația și statutul social, ei ajung să se înțeleagă și numai din priviri.

Pe de altă parte, Griet este curtată de fiul unui măcelar: L-am privit în ochi și am văzut blândețe acolo. Am văzut și ceea ce mă temeam – speranță, așteptare. Familia fetei și-ar dori ca cei doi să se căsătorească, gândindu-se la binele de care vor avea parte în urma acestei legături. Griet este prinsă la mijloc, neștiind ce decizie să ia, fiind totuși convinsă că dragostea ei pentru pictor nu va duce nicăieri.

După o vreme, într-o casă grandioasă ce sugerează avuție, chiar noblețe, vom regăsi portretul lui Griet; e ea, privește peste umăr, are ochii larg deschiși, curioși, uimiți și gura întredeschisă. Nu aduce prea mult cu acea Griet care spăla, cosea, mătura, căra apă, ștergea geamuri; asupra ei se răsfrânge o lumină diferită.

A urmat un timp când totul se mohorâse. Lucruri care însemnaseră ceva (…) își pierduseră importanța, deși ele erau încă acolo, ca vânătăile de pe corp care pălesc transformându-se în umflături dure sub piele.

Romanul este împărțit în patru capitole, primele trei suprinzând viața dusă de Griet în casa pictorului, iar ultimul oferind o imagine a vieții lor după zece ani.

În anul 2003, romanul a fost ecranizat, avându-i pe Scarlett Johansson și Colin Firth în rolurile principale.

Prin intermediul acestui roman, Tracy Chevalier oferă un răspuns celor care se întrebau cum a apărut faimosul tablou cu Fata cu cercel de perlă; e evident faptul că nu avem o poveste veridică, reconstituirea pretins istorică fiind datorată imaginației bogate a scriitoarei, care reușește să creeze un drum înspre trecut – pornind de la puținele surse documentare disponibile – , dând viață fetei din pictură.

Lectură plăcută!

Scroll to Top