O femeie se pricepe la fel de bine la politică, precum o găină la cântat.
A fi scriitor nu este ușor atunci când aparții genului istoric. Frazele nu mai curg râuri, fără oprire, pentru că te lovești la tot pasul de lacune. Atunci scrierea ta devine ca un puzzle cu piese lipsă pe care trebuie să le creezi, având grijă să păstrezi logica și armonia întregului.
Citind Împărăteasa Orhidee am descoperit-o pe Anchee Min, scriitoare și actriță chinezo-americană. Născută în timpului regimului comunist din China, ea a fost la 9 ani membră a Micilor Gărzi Roșii, care susținea regimul lui Mao Zedong, perioadă din viață care a stat la baza unui alt roman al său de succes, Cum am devenit Doamna Mao, dar care a fost hotărâtoare în privința înclinației sale spre istorie.
Împărăteasa Orhidee este un roman extrem de complex, cu o multitudine de personaje și intrigi care își au bazele în realitatea istorică de la finalul domniei Dinastiei Quing. Relatat la persoana I, cea din perspectiva căreia este scris romanul este însăși Împărăteasa Cixi, ce-a de-a patra concubină imperială a Împăratului Xianfeng. Din documentările făcute ulterior lecturării, am aflat că evenimentele majore din roman coincid cu realitatea și foarte puține aspecte țin de imaginația autoarei.
Orhideea s-a născut, în 1835, într-o familie de nobili, dar sărăcită. După moartea tatălui ei, se mută în casa unchiului împreună cu mama și frații mai mici. Curând după aceea, ea participă la concursul de alegere a soțiilor pentru viitorul împărat al Chinei, Hsien Feng, scăpând astfel de logodna cu vărul său și ajutându-și familia să iasă din impasul financiar.
Se spune despre Împărăteasa Orhidee că a fost cea mai rea, manipulatoare și parșivă împărăteasă a Chinei și că din cauza implicării ei în politică Dinastia Quing a decăzut. Adevărul este undeva la mijloc, pentru că ea s-a folosit de frumusețea și de inteligența ei pentru a supraviețui în Orașul Interzis, ca să nu sfârșească victimă colaterală a strategiilor celorlalte concubine sau a eunucilor acestora. Dar adevărata luptă începe abia după ce dă naștere singurului moștenitor al împăratului, Prințul Tung Chih. Asta se întâmplă în contextul în care împăratul este răpus fizic de gravitatea deciziilor pe care trebuie să le ia, privind atacurile englezilor și rușilor în sudul și estul statului, dar și de revoltele țăranilor. După decesul acestuia, Împărăteasa Orhidee este cea care practic conduce imperiul, cu toate că nu are susținerea necesară, din simplul motiv că locul femeilor, pe atunci, nu era nici pe departe în politică.
De aici încolo, Anchee Min dezvăluie adevărata personalitate a Orhideei: o femeie puternică, ambițioasă, care are curajul să înfrunte până și tradițiile imperiale pentru a-și proteja fiul atunci când este necesar. Ea reușește să răzbată în tot acest vârtej al luptelor și presiunilor, reușind să păstreze echilibrul fragil dintre valorile imperiale tradiționale și cele pe care realitatea le cere. Zvonurile răspândite de propaganda britanică, conform cărora ea ar fi fost o femeie crudă, însetată de putere și cu înclinații sexuale perverse au fost demontate de Anchee Min, precum și de documentele originale despre Dinastia Quing.
Orhideea va deveni victima unui clișeu trist al destinului, așa cum multe alte personalități cheie din istorie au devenit la rândul lor. Ea va fi cea mai bogată, cea mai puternică și cea mai invidiată femeie din China, un model în viață pe care orice femeie vrea să îl atingă. Însă nu își va vedea niciodată visul împlinit, acela de a duce un trai liniștit în sânul unei familii iubitoare undeva într-o zonă rurală.
Împărăteasa Orhidee este un roman despre atât de multe lucruri. În afară de faptul că este un mijloc foarte atractiv de a afla detalii despre o cultură total diferită de celelalte, încât uneori rămâi fascinat sau, dimpotrivă, terifiat. Cuprinde atât de multe aspecte care contează în viață, cum ar fi importanța prieteniei, a loialității sau a unei familii unite. Cum ar fi conștientizarea statutului și funcției pe care o ai și luarea unor decizii în folosul majorității, și mai puțin în cel personal. Cum ar fi gestionarea problemelor atunci când te simți depășit de situație. Este un roman ce îți va gâdila capacitatea empatică, apetitul pentru istorie și poate chiar umorul negru uneori…
Mulțumesc librăriei online LeaderMag pentru că mi-a oferit această carte excepțională!