Titlu: Îngerul păzitor
Autor: Danielle Steel
Editură: Litera
Anul: 2011
Pagini: 166
Nota noastră: 10
„Poate că trebuie să demonstrez că merit să port aripi.”
Întotdeauna moartea unui tânăr va fi o pierdere tragică, dar unde societatea vede doar un membru pierdut, familia vede un copil dispărut prea devreme, o parte vitală ruptă de familie. Niciun părinte nu ar trebui să-şi îngroape odorul dar viaţa are propriile ei planuri, iar noi nu putem decât să ne jucăm rolul pe această scenă.
Johnny Peterson a fost luat din sânul familiei sale mult prea timpuriu. La doar 17 ani, Johnny a murit într-un tragic accident rutier care nu a putut fi evitat. El a plecat din această lume lăsând în urmă o mamă dărâmată, un tată alcoolic, o soră îndurerată, un frăţior retras şi o iubită sfâşâiată de durere.
Însă noaptea în care Alice Peterson se internează de urgenţă la spital i l-a adus pe Johnny înapoi… într-un fel. Băiatul poate comunica cu mama lui şi o poate atinge, însă nu ştie pentru cât timp va putea rămâne alături de ea. Încetul ce încetul tânărul descoperă că şi frăţiorul lui, Bobby, se poate bucura de această minune. Johnny, află pas cu pas că misiunea pe care trebuie să o ducă la capăt îl va ţine alături de cei dragi. Iar din acel moment, vieţile tuturor se pun în mişcare.
Dintotdeauna mi-a plăcut maniera în care Danielle Steel alege să trateze probleme reale şi modul în care reuşeşte să le transforme în poveşti pline de speranţă, nu doar de durere. Deşi acţiunea este previzibilă, modul în care cuvintele se succed te învăluie într-un cocon de confort şi sfârşeşti prin a te lăsa cuprins de carte.
Povestea lui Johnny este una tragică, iar urmările morţii sale neaşteptate se răsfrâng asupra celor apropiaţi lui. Cu toţii încearcă să facă faţă durerii, în propriul fel, însă fără reuşită. Dar prezenţa băiatului, sub forma lui de înger păzitor, îi ajută pe Alice şi Bobby să-şi revină treptat. Folosindu-şi „puterile” Johnny duce la final „treburile nerezolvate” pentru care a revenit pe pământ.
Finalul este unul plăcut, într-o oarecare măsură previzibil, dar traseul care uneşte prima pagină de ultima este unul plin de foarte multă încărcătură emoţională. Nu mai este nevoie să spun că această carte mi-a ajuns la inimă şi mi-a înmuiat de tot sufletul. Îngerul păzitor este o lectură plăcută şi lejeră, genul de carte care în câteva ore o dai gata, dar povestea şi sentimentele care ţi se trezesc în suflet îţi rămân alături tot restul timpului.
Recomand această carte tuturor celor care, pur şi simplu, au nevoie de o poveste simplă şi frumoasă cu final fericit.