Titlu: Iubire
Autor: Hanne Orstavik
Editură: Univers
An: 2012
Pagini: 126
Nota noastră: 7
De-a lungul timpului familiile s-au schimbat: părinţii nu mai petrec destul timp alături de copii lor, nu-şi mai dau interesul pentru fericirea şi siguranţa lor, ci doar pentru bunăstarea acestora. „Iubire” este genul de carte care aduce în lumina reflectoarelor această relaţie defectuoasă atât de des întâlnită în zilele noastre.
Vibeke este genul de mamă care-şi creşte singură copilul şi munceşte pentru a se întreţine, timpul liber şi-l petrece citind cât mai mult posibil şi imaginându-şi diverse scenarii ale fericirii ei, ignorându-şi fiul în majoritatea timpului. Jon este un copil retras, obsedat de clipitul său des şi care-şi umple timpul imaginându-şi diverse aventuri imposibile, uneori făcându-şi loc în mintea lui şi imagini ale unor oameni torturaţi şi multe alte gânduri morbide.
Cu o seară înainte de a împlini 9 ani, Jon pleacă de acasă pentru a-şi lăsa mama să-i pregătească tortul surpriză, sau, cel puţin, asta crede el că va face femeia. În vreme ce băieţelul hoinăreşte pe străzile îngheţate, Vibeke pierde timpul prin oraş în compania unui străin atrăgător, negândindu-se că Jon este altundeva decât acasă. Pe când Jon se gândeşte cu nerăbdare la surprizele ce-l vor aştepta acasă, mama sa îşi petrece timpul studiindu-l pe potenţialul partener de viaţă, cântărindu-şi posibilităţile.
Este şocant cum femeia nu se gândeşte nici o clipă la copilul ei, la siguranţa lui, sau chiar la ziua lui de naştere, în timp ce micuţul de opt ani se îngrozeşte singur gândindu-se la posibilitatea ca Vibeke să facă vreun accident de maşină şi să moară din cauza lui.
Iubire de Hanne Orstavik este o carte tristă în care poţi simţi un amestec de îngrijorare, disperare şi nevoie de afecţiune, toate învelite în frigul unei nopţi de iarnă. În vreme ce protagoniştii evadează din realitate cu ajutorul imaginaţiei, cititorul poate să devină confuz cu fiecare pagină parcursă, realitatea ilustrată în carte părând nepotrivită. Însă toate aceste elemente, acţiunea şi personajele, se regăsesc şi în viaţa reală, adevărul şocant fiind transpus într-o operă lejeră şi cutremurătoare.
Sincer, nu a fost o carte pe gustul meu și nu am fost foarte încântată să citesc despre această relaţie defectuoasă, fiecare acţiune a lui Vibeke trezindu-mi sentimente de repulsie şi indignare. Îmi este greu să cred că o astfel de mamă poate exista, însă realitatea ne dovedeşte altceva. Un alt minus ar fi acela că de la un paragraf la altul naratorul se schimbă, astfel acţiunea devenind confuză şi a fost necesară o a doua lectură a contextului pentru a putea identifica cine vorbeşte. Dar asta este doar părerea mea, merită totuși să-i dați o șansă.