Jumătatea Rea – Sally Green

„Trebuie să crezi. Cine ești se vede după cum gândești și cum te porți.” 

Pe măsură ce creștem, ne obișnuim să auzim replici de genul „Vai, dar ce semeni cu mama/tata/bunica/bunicul” sau „Ai același talent ca și mama/tata/bunica/bunicul”, dar ne-am gândit vreodată că aceste replici ne pot afecta, la nivel subconștient, adevărata personalitate? Se prea poate să ne lăsăm influențați de ceea ce auzim în jurul nostru. Se prea poate să creștem în umbra părinților sau a rudelor, dar, la fel de bine, se poate să ne luăm viața în propriile mâini și să fim noi înșine, să fim sinceri cu noi și să ne urmăm propria stea. Jumătatea Rea este genul de roman care ne va demonstra că, indiferent de ce spune lumea, suntem cine vrem noi să fim și stă în puterea noastră să devenim cine ne dorim noi să fim.

Nathan este un băiat cu o viață grea: a crescut fără mamă și fără tată; singurii oameni care îl iubesc, au grijă de el și îl înțeleg sunt bunica , fratele și sora lui (chiar dacă sunt frați vitregi); este marginalizat de toată lumea și s-a luptat, de când se știe, să supraviețuiască într-o lume care nu-l dorește. Singurul lui noroc este că îi are totuși pe bunica, Arran și Deborah. Desigur, mai este și Annalise O’Brien, dar asta e altceva (și nici povestea asta nu e tocmai roz).

Dar Nathan nu-și dorește decât să fie el, și nu „fiul lui Marcus Edge, cel mai mare Vrăjitor Negru”, nu „fiul Corei Byrn, Vrăjitoarea Albă, al cărei soț a fost ucis de Marcus”, nu „Nathan Byrn, Semicodul”. S-a săturat să trăiască într-o cușcă, nu mai vrea să audă de Evaluările și Înștiințările Consiliului Vrăjitorilor Albi din Anglia, Scoția și Țara Galilor, își dorește doar să fie liber, să-și cunoască tatăl și să fie fericit alături de Arran, Deborah, bunica și Annalise. Însă viitorul unui Semicod este ceva nesigur.

Această recenzie mă pune puțin în dificultate. Nu mă înțelegeți greșit, este o carte frumoasă și originală, care aduce o gură binemeritată de aer și de noutate, dar, tocmai pentru că mi-a plăcut așa mult, îmi este greu să-mi aleg cuvintele. Aș avea atât de multe să vă spun, și totuși vreau să vă las plăcerea de a descoperi singuri această poveste.

Totul la această carte te îndeamnă să o citești: de la coperta genial concepută până la titlul enigmatic, de la descrierea atât de vagă până la ideea în jurul căreia gravitează povestea (serios, vrăjitori, oameni buni! cum să spui nu?!), Jumătatea Rea este genul de lectură care promite multe încă din capul locului, dar ceea ce o deosebește de majoritatea cărților din aceeași categorie, este că acest roman își și onorează promisiunea!

În primă instanță nu știam absolut nimic despre acest volum. Văzusem trailerul cărții, auzisem cum că ar fi o carte cu vrăjitori, acțiunea este plasată în Anglia, protagonistul este jumătate Vrăjitor Negru și jumătate Vrăjitor Alb, și nimic mai mult. Dacă aș putea, aș pune punct recenziei chiar aici. De ce? Pentru că, personal, mi-a plăcut faptul că am ales să încep această lectură neștiind la ce să mă aștept. Este genul de carte care ți se arată treptat și te surprinde prin naturalețea ei, dar pentru a avea și voi parte de același efect trebuie să știți cât mai puține despre carte.

În momentul în care începi să citești, te trezești efectiv în mijlocul acțiunii și ești ameţit. Pe lângă faptul că nu înțelegi nimic, te ia prin surprindere și narațiunea la persoana I, un element care este atât de des întâlnit, dar pare atât de ciudat la această carte. Și, așa amețit cum ești, te trezești făcând un salt în timp pentru a putea înțelege cum s-a ajuns în acel punct. Reușești să te dezmeticești și să prinzi din zbor informațiile cheie, asimilezi șocul și bruschețea cu care te lovește povestea dură a vieții lui Nathan, dar, până să-ți dai seama de magnitudinea celor aflate, acțiunea ia o turnură neașteptată. Habar nu ai ce să mai crezi și alegi să te lași dus de val. Încetul cu încetul te obișnuiești cu mersul lucrurilor și crezi că poți încerca să ghicești deznodământul, dar, în momentul în care ajungi la ultima pagină, realizezi că nu erai deloc pregătit pentru asta.

Finalul te ia prin surprindere prin faptul că este unul simplu, iar asta mi-a plăcut foarte mult. Sally Green nu a vrut să termine acest prim volum cu un „WOW” colosal, personal, mi s-a părut un final potrivit și, deși povestea a rămas într-un punct tensionat, m-am simțit împăcată și chiar liniștită cu acest deznodământ.

Sally Green mi-a câștigat respectul și sper din tot sufletul că această trilogie să se ridice la nivelul așteptărilor tuturor! Autoarea a ales să ridice ștacheta foarte sus și sper să nu ne dezamăgească. Spun asta pentru că acest volum de debut este foarte bun: are o premisă interesantă, evoluția poveștii este neașteptată, are acțiune cât cuprinde și doza potrivită de romance, iar istoria vrăjitorilor și elementele ce caracterizează această lume nouă  pe care Sally Green le-a  creat sunt originale și ferite de clișeele ce gravitează în jurul subiectului „magie”, iar asta dă romanului un mare plus.

Avem de-a face cu o poveste plasată în Anglia zilelor noastre, dar vedem latura magică a acestui oraș, luăm contact cu resursele de care dispun Vrăjitorii (pe întreg parcursul romanului am avut impresia că citesc despre druizi și alchimiști, deoarece sunt elemente asemănătoare cu cele create de autoare) și înțelegem mai bine modul în care este construită, condusă și ierarhizată această societate.

Ar mai fi destule de spus, dar prefer să nu mai divulg nimic și să vă las vouă plăcerea de a păși singurei în lumea creată cu atâta talent de madam Green.

Prin urmare, recomand Jumătatea Rea tuturor celor care-și doresc o lectură originală cu o abordare nouă, tuturor celor care vor să descopere o Anglie plină de magie (dar lipsită de pălării țuguiate, bătrâni cu bărbi albe și baghete vechi), tuturor celor care-și doresc o lectură rapidă, potrivită pentru o zi de vară. De fapt, vă recomand tuturor acestă carte pentru că este genul de roman fără vârstă care ne promite multe și nu ne dezamăgește deloc!

Scroll to Top