„Când ai comis anumite greșeli, să-ți planifici moartea nu e suficient. Trebuie să te perpelești, să arzi ca peștele în tigaie.” (din romanul Broaște)
În data de 11 iunie 2014, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu a avut loc lansarea cărții Broaște, de Mo Yan, la care au participat Florentina Vișan, traducătoare și profesor al Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București, Luminița Bălan, coordonator la Institului Confucius al Universității din București, Elisabeta Lăsconi, critic literar și Mugur Zlotea, asistent în cadrul catedrei de Limbi și Literaturi Orientale a Universității din București. Seara a fost coordonată de Denisa Comănescu; Mo Yan, scriitor chinez, distins cu Premiul Nobel în 2012, este adus la noi în țară într-o nouă carte, Broaște, alături de Sorgul roșu, 2008, ediția a 2-a în 2012, odată cu decernarea premiului Nobel – o întâmplare fericită, putem spune, Obosit de moarte, obosit de viață, 2012, Baladele usturoiul din paradis, 2014, și desigur romanul lansat, în traducerea Florentinei Vișan.
Elisabeta Lăsconi a spus, vorbind despre Mo Yan și arta sa, că de fiecare dată așteaptă cu emoție o nouă traducere din Mo Yan; în momentul în care a citit Sorgul roșu, Elisabeta Lăscani a văzut „un scriitor puternic cu un stil devastator; când i s-a decernat premiul Nobel a părut romanul Obosit de moarte… – un roman ce deschide porțile spre o lume tradițională, plină de zvârcolirile de o jumătate de secol de la intrarea Chinei în modernitate”, în timp ce Baladele… este un roman care ni-l arată pe Mo Yan drept un foarte bun cunoscător al literaturii universale, creând și o polemică cu cărțile care ne-au modelat sufletele în tinerețe.
Elisabeta Lăsconi consideră că romanul Broaște expune problema natalității și a planificării familiale, fiind bazată atât pe o întâmplare din trecutul lui Mo Yan: fiind soldat soția sa rămăsese însărcinată și, pentru a nu fi dat afară din armată, acesta o roagă să facă avort. În acest roman, Mo Yan demonstrează, spune Elisabeta Lăsconi, că are o bătaie lungă a scrisului. un scris plin de ironie, de personaje cu o poveste a lor. În partea a doua a romanului, ni se dezvăluie proporțiile sterliziării, oroarea la care toți asistă fără drept de apel și de împotrivire.
Luminița Bălan ne-a vorbit despre faptul că anul acesta se împlinesc treizeci de ani de când scriitorul s-a făcut remarcat atât în China, cât și în lumea literară de aiurea. Prozatorul este adeptul scrierilor epice – aproape epopeice, am putea adăuga –; a mai scris 11 romane de când a debutat și 80 de povestiri; Mo Yan este un scriitor prodigios și conștiincios/ conștient de sine și munca sa. În tinerețea sa, ne spune Luminița Bălan, singurele cărți care-i erau accesibile erau cele de istorie, pe care i le cumpăra mama sa. În copilăria sa se vede formarea sa și tot atunci transpare dragostea sa pentru istorie și pentru diverse episoade de azi din istoria recentă a Chinei pe care le transpune în cărțile sale (dicționarul i-a stat la îndemână pentru frazele sale elaborate – ceea ce a reprezentat o provocare pentru traducătorul romanului, cum ar fi Cartea vinurilor, care va apărea anul acesta la Gaudeamus). Chinezul Mo Yan reprezintă unul dintre acei scriitori care se joacă și care aduce în discuție diverse subiecte tabu din China (Marele Salt Înainte, Revoluția Culturală). Ceea ce este interesant este faptul că Mo Yan a avut mereu oroare de broaște, iar titlul nu reprezintă decât o strategie de exorcizare a propriilor sale frici – cum spuneam anterior, mai ales din cauză că și-a convins soția să facă avort pentru a nu fi exclus din armată.
Mugur Zlotea a povestit o serie de anecdote despre Mo Yan, una dintre ele fiind cea că – fiind în armată – el trebuie să știe pe de rost discursurile tuturor liderilor politici; iar când era exilat, trimis undeva la țară, singurul lucru pe care-l putea face era să se apuce și să scrie despre realitățile pe care el și o națiune întreagă le trăia zi de zi, ajungând să scrie chiar proză de genul realismului magic. Mugur Zlotea ne-a mai spus că lui Mo Yan i-a luat aproximativ 10 ani să scrie acest roman – deoarece între Mo Yan-părintele și Mo Yan-membrul de partid a existat un conflict răsfrânt asupra personajelor. Astfel, romanul Broaște este un roman autocritic, iar cine cunoaște istoria recentă a Chinei știe că chinezii s-au obișnuit să fie victime, iar în roman se observă fina linie de demarcație dintre victimă și victimizator. Planificarea familială este bazată, ne împărtășește domnul Mugur, pe matematică, iar conform statisticienilor și ideologilro chinezi, matematica nu dă greș – Mo Yan arată tocmai această eroare de judecată și mercantilizarea vieților omenești, mai ales că o astfel de atitudine față de cetățenii chinezi este greșită, deoarece distruge vieți, distruge familii, „ideea produsului de linie; prin ea omul nu mai este om, este corp, carne, material”. Mormolocii sunt un metonim al speramtozoizilor, iar broaștele – al copiilor; poți cumpăra un copil în funcție de mamă, prețul fiind stabilit în funcție de cât de frumoasă este, cât de sănătoasă este femeia purtătoare de sarcină – ergo, mercantilizarea și dezumanizarea omului. În asta stă forța romanelor lui Mo Yan, în faptul că vorbesc despre clasa de jos – despre eliberarea țăranului. În ele găsim articulate noi moduri de înrobire și transformare a individului atât în victimă, cât și în călău.
Aceasta este concluzia și a Denisei Comănescu, moderatorul serii dedicate lui Mo Yan, anume ca Mo Yan scrie povești care se înlănțuie cu umorul, cu cinismul; ele ne dau o imagine a unei societăți încărcate de 50-60 de ani de istorie; Mo Yan reprezintă un foarte mare scriitor, foarte îndrăzneț, căruia ar fi foarte ușor să-i punem eticheta ca disident”.
Florentina Vișan, traducătoarea romanului, a vorbit cu un foarte mare entuziasm – desigur, la fel ca și ceilalți antevorbitori – despre roman, povestindu-ne despre chinul nașterii romanului – tradus într-un an și jumătate, „fiind 4 ore pe zi Mo Yan; am făcut ceva ce întotdeauna le interzic studenților mei: anume am citit, bucată cu bucată textul cu sufletul la gură, traducând pe măsură ce citeam”, așteptând noile surprize și schimbări de situație în roman. Bonus, o mică curiozitate onomastică: numele Mo Yan, ne-a spus Florentina Vișan, înseamnă „Să nu vorbești” sau „Fără vorbe” – când era mic, mama lui i-a spus să nu vorbească în public sau să aibă grijă ce spune deoarece putea fi pus sub urmărire de către organele de stat pentru ceea ce spunea. De aici putem recunoaște în romanele sale și o punere în abis a temei artistului, în romanele sale – tema scriitorului în devenire, a maestrului vs. ucenicul sau povestea mătușii (reprezentat în roman de către medicul ginecolog) prin care (se) face povestea scriiturii. Concluzia pentru care pledează toți vorbitorii este că romanul Broaște reprezintă o pledoarie pentru minuni într-o lume tot mai abrutizantă și dezumanizantă.
Romanul a apărut la Editura Humanitas într-o formă grafică foarte bine aleasă, și poate fi achiziționat de aici. Lectură plăcută!