Ieri, Librirăria Humanitas de la Cișmigiu a fost gazda unui eveniment insolit: lansarea unui roman cu și despre bucătărie, un roman intitulat Madame Mallory și micul bucătar indian, de Richard C. Morais. La lansare au participat Andreea Răsuceanu, critic literar, Irina Margareta Nistor, critic de film, Cristina Bazavan, blogger cultural, creator al blogului S!MPA, Andreea Chebac, editor pe bookblog.ro. Concomitent cu romanul, trebuie să spunem, pe 15 august va avea loc lansarea filmului, inspirat de acest roman, film intitulat Război în bucătărie, distribuit de MediaPro Pictures.
Andreea Răsuceanu a vorbit despre experiența sa ca redactor al cărții, carte tradusă de Ioana Vîlcu,care a reușit să redea stilul viu și dinamic al originalului, așa cum ne dă de înțeles Andreea Răsuceanu. Vorbind despre carte și film deopotrivă, aceasta a spus că „în carte sunt o mulțime de detalii senzoriale pe care în film nu le veți găsi” și că, deși există permanente discuții pe tema carte vs film, cele două se completează reciproc, fapt de care se vor convinge și cititorii, respectiv spectatorii filmului.
Printre altele, ni s-a vorbit despre faptul că a scrie un bestseller este un lucru greu, că în carte ni se prezintă „culisele marilor bucătării pariziene” (pornind din India, prin Anglia, până în Franța), fiind atât o o călătorie prin bucătăria cu specific indian, pentru gurmanzi deci, dar și o călătorie pentru „gurmanzii literari”, acesta fiind un roman ce se poate citi pe mai multe nivele, ni se spune: atât în sens literal (bucătăria în sine), cât și în sens figurat (călătoria protagonistului, Hassan Haji, privită ca reprezentând „destinul emigranților din Lumea a Treia suprapus, uneori, unui political correctness; romanul poate fi citit și prin prisma calităților sale literare (să nu uităm, este bestseller și se anunță a fi cartea verii la noi), dublat de un minimum autobiografic („sentiment ce te încearcă aproape de finalul cărții”), deoarece Hassan Haji pare a fi un alter ego al însuși autorului.
Romanul, din punctul de vedere al Andreei Răsuceanu, reprezintă și drumul inițiatic pe care îl parcurge protagonistul, deoarece din momentul trezirii conștiinței sale și până în momentul maturizării, devenirii sale complete, se interpune traseul, inițierea.
Ana-Maria Caia ne-a vorbit despre Mumbai, oraș din India, oraș în care începe acțiunea romanului, oraș care „miroase copleșitor, ca o bestie, însă această bestie are momente când se oprește din acest miros copleșitor și trece la mirosuri mai subtile, dar la fel de copleșitoare”, acele mirosuri mai subtile fiind, de fapt, mirosul mâncărurilor indiene, cum ar fi chimionul, ingredient des întâlnit în curry, turmeric, cardamomul, o esență-minune, ne spune Ana-Maria Caia, indiană.
Revenind la roman, ea ne spune despre carte că vorbește despre bucătăria indiană, că marile rețete, în India, pornesc, de fapt, din familie și că există, actualmente, sute și mii de variante de rețete culinare. Despre autor, vorbitoarea ne spune că scriitorul este unul specializat în cei bogați, dat fiind statutul său social; mai mult, făcând o metaforă, Ana-Maria Caia ne spune că în roman avem două instanțe: Raiul (reprezentat de sala de mese a restaurantului) vs Iadul (reprezentat de bucătăria restaurantului, unde bucătarul-șef îi „tortura” pe bucătari etc.).
Aceasta ne mai spune că romanul „e despre oameni cu sentimente și bucătării – am călătorit culinar prin intermediul acestei cărți – și că ceea ce se obține la final, micul bucătar indian, ar reprezenta, analogic, ceea ce este bucătăria vietnameză – combinația între bucătăria chinezească și cea franțuzească, rafinamentul gastronomic al primei combinat cu extravaganța și luxul celei de-a doua.
Irina Margareta Nistor ne-a vorbit despre carte și film deopotrivă, fiind foarte entuziasmată deoarece cartea este extrem de rafinată, spunându-ne că „diferența dintre carte și film este atât cât trebuie ca să te îndrăgostești de ambele”; ne-a mai vorbit și despre diferența dintre slow-food și fast-food – vorbind despre primul prin cel de-al doilea: fast-foodul reprezintă exact opusul rafinamentului mâncărurilor făcute în bucătărie, în mod tradițional, cu atenție (n.n), deși „fast-foodul s-a adaptat foarte repede în societățile ca cea a nostră”, de tip consumerist. Concluzia Irinei Margareta Nistor este aceea că, „numai cine știe să facă o omletă rafinată va fi un bucătar cu adevărat rafinat”; mai mult, criticul de film a lăudat „descrierile atât de amănunțite (și de dinamice), încât romanul te cucerește total”.
Andreea Chebac a vorbit despre faptul că, așa cum Andreea Răsuceanu l-a citit pe mai multe nivele, romanul, în opinia ei, este despre mentorat: deoarece doamna Mallory este o femeie în vârstă de 53 de ani, cu o carieră reușită în materie culinară, însă îl descoperă pe Haji, plecat din India după moartea mamei sale, prin lume, stabilindu-se în Lumière, Alpii Francezi, chiar peste drum de restaurantul ei, unde își deschisese, împreună cu restul familiei, care îl urmase, un restaurant cu specific indian. Dintr-o privire, madame Mallory își dă seama că el este un individ hărăzit cu un talent și rafinament naturale, native pentru ceea ce făcea; de aici, Andreea Chebac a dus discuția înspre zona proiecțiilor pe care le facem noi înșine, spunând că acest roman reprezintă și o expunere a ideii de mentorat: proiecțiile noastre în care se află nevoile noastre și pe care le aruncăm asupra cărților pe care le citim.
Mai mult, romanul reprezintă o exemplificare a unui model de ajutorare și îndrumare a celui de lângă noi pe care îl vedem și simțim că, într-o zi, va fi mai bun decât noi în domeniul nostru (aici, arta culinară). Romanul reprezintă un amestec de culoare locală, de descrieri culinare amănunțite, documentate temeinic (autorul a lucrat mulți ani de zile ca reporter pentru revista Forbes, printre altele, de rețete, dar și de situații comice (așa cum se poate deduce din trailerul filmului) și din ceea ce cele ce au prezentat romanul ne-au spus. Romanul se găsește în librării, iar filmul, cum am spus, la început, va avea lansarea oficială în România pe 15 august, fiind regizat de Lasse Hallström, producători fiind Steven Spielber și Oprah Winfrey, printre alții.
Noi nu vă putem ura decât lectură și vizionare plăcute.