Lars Saabye Christensen și romanul „Vizionare”

În data de 13 martie, la Muzeul Național de Artă Contemporană, a avut loc lansarea celui mai recent roman al scriitorului norvegian Lars Saabye Christensen, Vizionare. Moderator al acestui eveniment a fost scriitorul Cristian Teodorescu, alături de E.S. Tove Bruvik Westberg, ambasadorul Norvegiei în România, criticul și istoricul literar Dan C. Mihăilescu, traducătoarea romanului, prof. univ. dr. Sanda Tomescu Baciu și, desigur, autorul romanului.

Evenimentul desfășurat în cadrul unei instituții precum MNAC a fost unul cum nu se poate mai bine pus la punct, într-o atmosferă elegantă și impregnată de ceea ce înseamnă cultură norvegiană, mai ales că în sala de expoziție au fost expuse machete și imagini ale stilului arhitectural norvegian contemporan. Iar cu 3 nivele mai jos s-a desfășurat un atelier de arhitectură ținut de arhitecți norvegieni. O seară norvegiană.

Doamna ambasador Tove Bruvik Westberg a început prin a spune că îi face o deosebită plăcere să promoveze arta și cultura peste graniță, spunând despre autor în sine că este unul dintre cei mai buni scriitori norvegieni contemporani, despre Beatles, romanul său, că estes un best seller la noi în România, mai mult, că acest roman ar fi the ultimate novel (romanul suprem), rememorând cum, stând cu fiica sa de vorbă, ea însăși o pasionată a literaturii lui Christensen, că pentru Lars este un Autor este deoarece are o cultură vastă („I often say that he can be called an Author because he is a serious author of high culture”), felicitându-l pe autor cu această ocazie pentru întreaga sa carieră literară.

Sanda Tomescu Baciu, pe lângă rolul său de traducător al romanului, a predat norvegiana la Universitatea Babeș Bolyai, unde a întemeiat o cadră de limbă norvegiană, plus o catedră de limbi nordice în cadrul Universități din Cluj.
Aceasta rememorează momentul în care Mircea Martin, în 1960, îi propune să traducă romanul lui Christensen, Beatles, roman de care, spune autoarea, s-a apropiat atât sub aspect lingvistic, datorită limbajului argotic, cât și sub aspect cultural, ea trăind în Oslo o perioadă de timp îndelungată. Iar propunerea lui Mircea Martin nu putea decât să o încânte pe traducătoare în munca ei asiduă, astfel prilejuindu-se și întâlnirea dintre traducător și autor în cadrul unui festival de carte.

Despre romanul Vizionare, traducătoarea a spus că se apropie cumva de stilul lui Hamsun în ceea ce privește descrierea oamenilor, romanul fiind o „carte-mister”, fără a fi, însă, un roman polițist; și speră că cei care vor citi această carte să se regăsească în personajele însingurate din roman.

Oarecum în prelungirea celor zise de doamna Sanda Tomescu Baciu, Dan C. Mihăilescu este un adevărat adorator al literaturii pe care o scrie Christensen, citindu-i romanele, prezentându-le în cadrul emisiunii sale pe postul de televiziune PRO TV; regăsindu-se total în romanul Beatles, un adevărat roman-cult, am putea spune, bazându-ne pe efectul pe care l-a avut în Europa.
Acesta spune că fenomenul literaturii norvegiene în Europa este unul fără precedent în ultimul deceniu, că România se află față de Norvegia la antipodul culturii.
În romanele sale există un univers obsesiv și apăsător al vinovăției, romanele sale fiind de o construcție aproape dostoievskiană, atât în romanul de față, cât și într-un alt roman al autorului, Frați pe jumătate, în care este vorba despre doi frați, unul mai mare și unul mai mic, cel mai mic fiind rodul unui viol, și obsesia vinovăției a fratelui mai mic față de cel mai mare.
În încheierea discuției, Dan C. Mihăilescu a ținut să spună că autorul știe să facă oameni, viață, dând două exemple, unul de sagacitate descriptivă, episodul violării de către un soldat a femeii din romanul Frați…, care nu-l vede pe cel ce o violează, însă vede un stol de porumbei, iar după această întâmplare traumatică, aceasta va tăcea tot restul vieții, dezvoltând un gângurit ca un porumbel.
La capătul celălalt este talentul scriitorului de a portretiza, prin personajele sale, ludicul, în manieră sud-americană. Și cu asta își încheie și Dan C. Mihăilescu discursul.

Despre romanul ce a fost lansat la MNAC, ceea ce știm este că e vorba despre un cuplu dezabuzat, în pragul despărțirii, un roman ludic-erotic-imobiliar, spune Mihăilescu, deoarece, în încercarea de a-și salva relația, aceștia merg la vizionări, adică merg în căutarea unui nou apartament, unde au la dispoziție 1, 3, 15, 20 de minute pentru a face dragoste; singurătatea și intimitatea pe care le-o oferea agentul imobiliar erau prilejul ideal de a face dragoste și de a căuta să se redescopere. O întâmplare curioasă declanșează toată acțiunea romanului, zice Cristian Teodorescu: momentul în care câinele lor dispare este momentul în care ea, Cathrina, dispare; acest lucru m-a dus, de departe, cu gândul la romanul lui Dan Lungu, Cum să uiți o femeie; desigur, acțiunile nu sunt nici pe departe similare, dar.

După sesiunea de recital pe care ne-a oferit-o autorul într-o norvegiană pe care, evident, doar norvegienii prezenți la lansare și cei care știau norvegiană au înțeles-o, a urmat sesiunea de întrebări, foarte interesante, foarte bine punctate, din partea atât a publicului, cât și a moderatorilor, iar apoi sesiunea de autografe.

Cei care nu au fost la lansare sunt invitați să meargă să vadă expoziția de arhitectură din cadrul Muzeului, uimitoare și splendidă totodată, și, evident, să citească romanul.

Recenzia va apărea curând și pe Azi Citesc.

Scroll to Top