„Acum, că am învăţat să zbor, încotro ar trebui să pornesc în noapte? Nu mă îngrijorează întunericul din spatele meu, nici stelele dinaintea mea.”
La prima vedere, Legăminte nu aduce nimic nou unui cititor ce are în palmares mai mult decât lecturile obligatorii pentru şcoală, şi totuşi cartea asta este specială. Nu ştiu dacă faptul că nu am citit atât de multe distopii până acum m-a făcut să iubesc povestea sau lumea creată de autoare, însă ceva este sigur, lumea post-apocaliptic sună atât de tragică în cartea asta!
Lăsând la o parte tiparul clasic al cărţilor contemporane în care fata se îndrăgosteşte de băiat, dar societatea este împotriva lor, Legăminte ne pune faţă în faţă cu o comunitate în care oamenii sunt învăţaţi cum să nu gândească. Da, am zis bine, Cassie trăieşte într-o lume în care civilizaţia se bazează din ce în ce mai mult pe maşinării şi pe faptul că un om ce ştie prea multe nu este folositor decât în război. Cartea ne prezintă o lume în care totul este limitat, începând de la faptul că omul nu are libertatea de care noi ne bucurăm astăzi până la mâncarea care este împărţită acestuia, calculându-se raportul de nutrienţi zilnic necesari. Statisticile sunt cele care fac lumea lui Cassie să se învârtă, căsătoria tinerilor este planificată de computere, iar vârsta până la care pot fi concepuţi copiii este de 31 de ani. Într-o oarecare măsură, am găsit asemănări între acest tip de conducere a unei lumi/ ţări şi regimurile totalitare ce împânziseră Europa în secolul XX.
Cassie, tânăra obişnuită a unei societăţi ce se bazează pe controlul total pe care îl are asupra oamenilor, găseşte în adâncul său o voce ce o îndeamnă spre o viaţă mai bună. Personajul doreşte să evolueze după bunul plac, aşa că începe să înveţe, cu ajutorul lui Ky, să scrie de mână, fapt ce este considerat de către ceilalţi o infracţiune.
Din punctul meu de vedere, această carte este mult mai mult decât o poveste tipică, personajele, chiar dacă ştiu că orice pas greşit poate însemna distrugerea a tot ce au clădit până într-un anumit moment, fac tot ce le stă în putinţă, riscând mult prea mult pentru a duce o viaţă cât de cât normală. Legăminte poate fi o lecţie pentru cei dintre noi ce se complac în situaţia în care a ajuns lumea în acest moment, lupta interioară ce le macină pe majoritatea personajelor este lupta pe care noi nu o purtăm, lăsându-ne conduşi de ceilalţi, chiar dacă riposta este ceea ce trebuie să facem.
Povestea de dragoste de care o să daţi în această carte nu este una spectaculoasă, cel puţin nu la prima vedere, povestea pare atât de previzibilă inițial, încât te aştepţi la o poveste siropoasă şi fără înţelesuri ascunse. Dar totul se schimbă când societatea greşeşte, când se deschide o portiţă şi Cassie încearcă să iasă la lumină, când, pentru prima dată în viaţa ei, are posibilitatea de a simţi ceva ce nu îi este impus.
Legăminte este o carte care o să vă uimească datorită simplităţii cu care este scrisă, dar şi datorită acţiunii ce nu te lasă să zăboveşti prea mult asupra unui singur capitol. Cartea este uşoară și nu prezintă dificultăți în lecturare, iar povestea antrenantă nu-ţi va da pace până când nu vei fi citit şi ultima pagină.