„Cine ești tu, la urma urmei, spune?”
„O parte din acea putere
Ce veșnic răul îl voiește
Și veșnic face numai bine.”
Goethe, Faust, folosit ca moto în romanul lui Bulgakov
Aș putea spune despre Maestrul și Margareta că este opera supremă a scriitorului rus Mihail Bulgakov. Nu raportându-mă la celelalte scrieri ale sale, a căror valoare literară nu o pun la îndoială, ci analizând drumul sinuos pe care scriitorul l-a parcurs până la formarea acestui tot unitar extrem de complex pe care îl reprezintă romanul. Acea istovire imanentă creației este înlocuită la Mihail Bulgakov de moartea însăși, deoarece, aproape orb, își încheie romanul pe patul de moarte, dictându-i soției sale ultimele pagini. Având în vedere subiectul romanului, nu aș greși spunând că scrierea sa a reprezentat o exorcizare, una al cărei rezultat a văzut lumina tiparului abia după moartea scriitorului.
Romanul este alcătuit din trei planuri care, chiar dacă inițial nu par a avea vreo legătură, pe parcursul adâncirii în lectură, pornesc într-un joc de contopire până la omogenizare, rezultând un amalgam de idei ce-ți seacă mintea în căutarea unor sensuri mereu schimbătoare.
Planul principal surprinde vizita diavolului și a suitei sale în Uniunea Sovietică a anilor ’30, declanșând o adevărată zăpăceală și debandadă printre locuitorii societății moscovite. Prima sa apariție este în parcul Patriarșie prudî din Moscova, unde doi literați (Mihail Alexandrovici Belioz – redactor-șef al unei reviste literare – și Ivan Nikolaevici Bezdomnîi – poet) poartă o discuție în care se neagă existența lui Iisus și a diavolului însuși, discuție în care străinul Woland (chipul sub care apare diavolul) intervine provocând vădită consternare. Încă de la început Woland își arată omnisciența și omnipotența, atrăgându-i pe cei doi într-un joc ce va avea o urmare tragică pentru Berlioz, iar moartea sa este exact cea prevestită de Woland:
– Știți, poate, de ce moarte anume? Se interesă Berlioz cu o ironie cum nu se putea mai firească, antrenându-se într-o discuție într-adevăr stupidă. N-ați vrea să-mi spuneți și mie?
– Cu plăcere, se grăbi să încuviințeze străinul. Îl măsură pe Berlioz cu privirea, ca și când s-ar fi pregătit să-i coasă un costum de haine, mormăi printre dinți: Unu, doi…Mercur se află în casa a doua…luna s-a dus…șase – nenorocire…seara – șapte… – după care declară cu glas tare, plin de voioșie: O să vi se taie capul! (pag. 18)
Nu doar Berlioz este cel ce devine o victimă a lui Woland și a bandei sale (formată din asistentul Koroviev, ucigașul Azazello, vrăjitoarea Hella și simpaticul motan vorbitor Behemoth), ci și poetul Ivan, în frunte cu majoritatea membrilor societății literare și a personalului Teatrului de Varietăți. Nu cred că este accidental faptul că victimele sale fac parte din tagma oamenilor de cultură, având în vedere măsurile staliniste de stigmatizare a intelectualilor.
Pe plan subsidiar se urmărește executarea lui Yeshua Ha-Nozri din ordinul lui Pilat din Pont, analizându-se cu finețe toate reacțiile, atât fizice, cât și interioare, ale celui din urmă. Cititorul are parte de o altă abordare decât cea biblică, în care procuratorul Iudeii nu este redus la o singură trăsătură de caracter, pusă fiind în evidență, prin însumarea tuturor micilor detalii semnificative, dualitatea firii umane.
Cel de-al treilea plan este veriga de legătură, ce dă un sens unitar celor trei planuri și prezintă destinul maestrului și al Margaretei (Margareta este și numele eroinei din Faust). Maestrul este scriitorul unui roman despre Pilat din Pont, roman ce devine motivul nenorocirilor sale, după cum el însuși afirmă, și pe care, mai târziu, îl arde (M. Bulgakov a ars manuscrisul romanului Maestrul și Margareta, rescriindu-l din memorie); iar Margareta – o reprezentantă a clasei superioare, căsătorită cu un bărbat înstărit, dar pe care nu-l iubește. Cei doi trăiesc o dragoste mistuitoare, dar se pierd, ajungând să nu mai știe nimic unul de celălalt până când Margareta îi ia urma eroului lui Goethe, vânzându-și sufletul pentru a-l găsi pe maestru. Aidoma lui Bulgakov, care a fost un privilegiat, „salvat” de către Stalin datorită faptului că îi aprecia scrierile, în timp ce majoritatea scriitorilor erau „eliminați”, și maestrul este izbăvit de către Wolland datorită romanului său despre Pilat din Pont.
Romanul este scris într-un limbaj simplu (dar plin de savoare), fără exprimări pompoase, ceea ce conferă acțiunii, și așa destul de alertă, fluiditate. Nu vă lăsați însă păcăliți, pe cât de ușor se citește, pe atât de „greu” e în simboluri și semnificații, iar pătrunderea sa nu e atât de accesibilă precum pare deoarece Bulkagov se folosește de o serie de strategii textuale (intertextualitate, dublarea planului istoric de către cel fictiv, stilul alegoric) pentru a-și deruta cititorul.
Scriitorul a creat, prin Maestrul și Margareta, o dihotomie a binelui și răului, care nu face altceva decât să arate complementaritatea celor două. Niciunul dintre personajele romanului nu deține o singură trăsătură de caracter, ci este rezultatul îmbinării celor două concepte, unde, după situație, una este dominantă. Wolland este un personaj special creat să taxeze acele trăsături umane abjecte (lașitatea, minciuna sau ipocrizia), să zdruncine preconcepții și să genereze noi răspunsuri la eterna întrebare „Ce este binele? Ce este răul?”. Prezența sa este una revelatoare, în jurul căreia oscilează întregul roman.
Motive ale dramei goethene Faust sunt omniprezente în romanul lui Bulgakov, însă abordarea este una cât de poate de originală. Diavolul cu suita lui fac deliciul romanului prin ironia și comicul genial plasate, cât și prin paradoxul ce-i învăluie: răul necesar.
– Dostoievski a murit, spuse cetățeanca, dar parcă nu prea sigură pe ea.
– Protestez! strigă cu înflăcărare motanul. Dostoievski e nemuritor! (pag. 442)
Romanul abundă în realism magic, inerent, de altfel, unor astfel de personaje, iar sfârșitul său poate fi interpretat într-o multitudine de feluri, la fel de multe ca fațetele lumii.
Pe scurt, este un roman diavolesc, iar când e vorba de diavol, nu putem vorbi decât la superlativ. Lectură plăcută!