Roman al devenirii (bildungsroman), roman de dragoste, incursiune în colorata şi exotica Japonie imperialistă, Memoriile unei gheişe este una dintre cărţile care a avut parte de un succes răsunător, fiind recunoscută ca bestseller internaţional şi bucurându-se de peste 4 milioane de exemplare vândute. Ce se ascunde după aceste cifre? Ar fi greu să spun cu exactitate, dar împletirea experienţelor unei gheişe cu datele istorice şi prezentarea vastei culturi şi tradiţii japoneze oferă cu siguranţă o lectură mai mult decât acaparantă.
„Vocea” romanului este gheişa Sayuri (sau Chiyo – numele de dinainte de a deveni gheişă) care îşi prezintă viaţa încă de pe vremea copilăriei petrecute într-un sat de pescari şi până la bătrâneţe. Cel mai marcant personaj pentru tânăra fată este domnul Tanaka, bărbat influent care o cumpără de la tatăl său şi o vinde ca sclavă într-o okiya din oraşul Kyoto – locul de pregătire a gheişelor. Sayuri afirmă:
„But the truth is that the afternoon when I met Mr. Tanaka Ichiro really was the best and the worst of my life. He seemed so fascinating to me, even the fish smell on his hands was a kind of perfume. If I had never known him, I am sure I would not have become a geisha.”
Întrebarea care cu siguranţă trece prin mintea posibililor cititori este: „Ce e, până la urmă, o gheişă?” O artistă, aş putea răspunde, dar totuşi este mai mult decât atât, căci dincolo de dansul şi cântecele pe care le interpretează, o gheişă e un bun entertainer, un bun manipulator şi făuritor de intrigi, o prezenţă ce instigă, un obiect al plăcerii, adesea…şi, până la urmă, un mister.
Sursa photo
Din momentul intrării în okiya, Chiyo trece printr-o etapă de adaptare în condiţii mult prea vitrege pentru o copilă de nouă ani. Aici o va întâlni pe gheişa Hatsumomo, care îi va pune beţe în roate în încercarea de a deveni gheişă, pe mica Dovlecel, cu care leagă o prietenie, dar şi pe şefele okiyei („Mama” şi „Bunica”), pentru care gheşele însemnau nimic mai mult decât o sursă de venit, lesne fiind de înţeles că cea mai productivă era şi cea favorizată.
De aici începe, practic, transformarea lui Chiyo Chan în gheişa Sayuri, sub îndrumarea agerei gheişe Mameha, o transformare plină de impedimente şi intrigi, ce se petrece de-a alungul unor ani buni ce au rolul de a-i oferi acesteia experienţa necesară unui asemenea statut. Atât etapele prin care o gheişă trece, cât şi obiceiurile pe care trebuie să şi le însuşească sunt descrise cu minuţiozitate, astfel încât se trasează o linie ce desparte absolut femeia de rând, banală de gheişă. Doar că gheişa nu îşi aparţine ei înşişi, căci de la chimonourile scumpe şi somptuoase, machiajul, părul ceruit şi prins în coc până la însuşi caracterul care nici măcar nu e al ei, ci modelat după societate, gheişa aparţine lumii, e obiectul celor care oferă mai mult pentru a o „stăpâni”.
Ar mai fi multe de spus despre roman, care nu-şi pierde farmecul până la ultima pagină, dar mă opresc aici şi vă las pe voi să descoperiţi în amănunt viaţa acestor „obiecte de artă” învăluite de mister care au stârnit atât de mult interes şi curiozitate şi nu numai din partea bărbaţilor. Descoperiţi totodată minunata Japonie, cu istoria şi tradiţiile sale, cu florile de cireş şi peisajele paradisiace ce îmbie spre incursiunea de dincolo de imaginar. Lectură plăcută!