Metamorfoza este o povestire cel puțin inedită care surprinde tranformarea și efectele de după a tânărului comis-voiajor Gregor Samsa în gândac. Kafka alege să-și înceapă abrupt firul narativ prin fraza: ”Într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.”
Ciudat și oarecum frustrant pentru cititor este faptul că nu știe și nici nu i se va fi dat să afle care a fost viața lui Gregor înainte ca metamorfoza să se întâmple și nici care sunt motivele pentru care tânărul este metamorfozat. Pur și simplu s-a întâmplat și niciun membru al familiei, nici măcar Gregor, nu își pune întrebarea ” de ce?”
Chiar dacă transformarea unui om în gândac pare absurdă și inexplicabilă, nici reacția lui Gregor nu iese din această sferă. Una dintre primele sale întrebări este ”Ce-ar fi dacă aș mai trage un pui de somn și aș uita de toate smintelile astea?”, dar își ia repede gândul de la somn, căci își amintește că a întârziat deja la muncă și își formează un întreg scenariu despre cum vor reacționa superiorii lui la această abatere. Până aici, pe foarte scurt, un om se transformă în gândac iar prima lui grijă e că o să întârzie la muncă.
Apariția lui Gregor în dreptul ușii atunci când procuristul vine să vadă care sunt cauzele întârzierii lui provoacă haos în toată casa. Din câte poate observa, niciunul dintre oameni nu poate înțelege ceea ce spune, procuristul o ia la fugă pe scări, mama aproape că leșină, iar tatăl ia un baston cu care încearcă să îl ghideze înapoi în camera sa unde este pe urmă izolat de restul familiei. Este îngrijit de sora sa, Grete, care, nu fără repulsie, îi aduce zilnic mâncare și îi curăță camera. Chiar dacă fizicul său este complet schimbat, Gregor își păstrează intacte aproape toate calitățile umane: gândește ca un om, are lucruri care îl macină, își face procese de conștiință etc.
Prin Metamorfoza, Kafka ilustrează înstrăinarea și însingurarea individului, surprinzâd statutul de proscris prin imaginea unui gândac care simte nevoia să se izoleze, să se ascundă de privirile celorlalți; priviri dure, priviri de dezgust, priviri care “ard”. Comportamentul plin de aversiune al tatălui față de noua formă a lui Gregor poate fi explicat sau înțeles prin scrisoarea scriitorului către tatăl său în care îi vorbește despre complexul de inferioritate și despre teama pe care o are față de el. Kafka afirmă despre nuvelă: „Nu este o confesiune, ci într-un anume sens, o indiscreţie autobiografică”.
Moartea lui Gregor din finalul nuvelei (tatăl îi infige un măr în spinare care se descompune odată cu el) este văzută ca o necesitate de toți membrii familiei, până și de Gregor însuși. Dacă înaintea metamorfozei el era cel care întreținea familia, în stadiul de gândac el este anulat ca individ, existența sa nu mai este văzută ca utilă; prin urmare, viața sa nu mai are un sens, iar ieșirea din acest absurd existențial o reprezintă moartea.
Lectură plăcută!