Titlu: O biografie
Autor: Andrei Şerban
Editura: Polirom
Anul: 2012, ediția a II-a
Recenzie de Alexandru Bounegru
Personalitatea lui Andrei Şerban, regizor de teatru şi operă celebru şi celebrat în toată lumea, este dificil de surprins într-o exprimare concisă. Pentru mulţi diversitatea montărilor sale, traversând registrul clasic până la cele mai avangardiste piese realizate pe toate scenele prestigioase ale mapamondului, fie că este vorba de Metropolitan Square Garden, Teatrul din Moscova sau Opera din Sydney, pare la prima vedere deconcertantă. Şi aici se relevă de fapt, schiţat ca o eboşă, fundalul operei lui Şerban – cele o mie sau zece mii de feţe ale regizorului, mereu altul cu fiecare piesă de teatru sau operă clasică pusă în scenă, se adună precum firele de nisip într-un portret unitar şi fermecător.
Volumul publicat de Editura Polirom permite accesul în laboratorul magicianului-regizor, făcându-ne părtaşi la fascinanta sa călătorie prin viaţă şi artă.
Născut la Bucureşti în 1943, dintr-un tată ardelean şi o mamă cu origini greceşti, Şerban a fost atras de scenă încă de mic, atunci când „eram copil şi mă credeam Toscanini, dirijând frenetic în oglindă sute de oameni”. Studiile de regie şi le face tot la Bucureşti, în anii 60, perioadă de relativă liberalizare a scenei culturale româneşti; este perioada în care regimul comunist a tolerat (pentru scurtă vreme, până în 1971, când cenzura şi controlul asupra tuturor tipurilor de artă se va aşterne funest asupra României) unele experimente scenice în teatru sau balet. Primele piese montate la Bucureşti sunt Iulius Cezar de Shakespeare – un spectacol care a făcut epocă şi a mişcat din temelii lumea artistică conservatoare din România prin decorurile exotice (preluate şi adaptate din teatrul japonez kabuki) şi Ardem din Favesham. După această perioadă de relativă deschidere, Şerban este trecut pe lista neagră de autorităţile comuniste. Şansa vieţii sale s-a arătat în 1969, când obţine (cu generosul ajutor oferit de către Ellen Stewart, fondatoarea miticului teatru avangardist La Mama, din New York) o bursă de studiu prestigioasă din partea Fundaţiei Ford în Statele Unite. La New York montează într-un ritm frenetic, experimentează forme alternative de regie, înglobează elemente de spiritualitate indiană sau japoneză în montări ale unor piese clasice de la Shakespeare, Cehov, Ibsen până la tragediile antice şi devine un star, adulat de critici şi public. Rămâne în Occident, îşi continuă ucenicia cu Peter Brook, regizorul care a schimbat total teatrul englez după al doilea război mondial şi trece dintr-un succes în altul, montând alternativ teatru şi operă, pe mai toate scenele lumii. Lucrează cu multe din viitoarele staruri de la Hollywood (Meryl Streep, Billy Crystal, Diane Lane, etc.).
Dincolo de caruselul succesului şi laurii câştigaţi din partea publicului, criticilor şi actorilor, Andrei Şerban impresionează prin firescul şi umanitatea lui. Cartea este plină de reflecţiile unui om care a gustat din plin succesul dar nu a devenit stăpânit de orgoliul creatorului. Dimptrivă, analizele sale sunt lucide, uneori chiar necruţătoare (inclusiv cu sine însuşi), documentând la fel de echidistant şi eşecurile şi multele momente luminoase dintr-o viaţă marcată de scenă şi actori.
Merită să adăstaţi câteva ceasuri asupra acestui volum, măcar pentru a afla cum şi de ce sunt importante arta, lectura, teatrul, din perpectiva unui slujitor devotat al culturii. Un citat din introducere ilustrează crezul artistic al lui Andre Şerban: „Spre deosebire de scriitor, care creează în singurătate, în teatru suntem obligaţi să facem apel unii la alţii. Alţii depind de mine şi eu de ei, şi această relaţie îmi dă forţă. Ca regizor, nu ştiu exact care este rolul meu, ştiu doar că pasiunea mea face parte dintr-o căutare colectivă, în termeni poetici, că şi eu contribui ca focul să fie aprins.”