Niciodată nu mi-a luat o lună încheiată să citesc un roman bun. Cu această excepție. Amos Oz, o poate spune oricine, nu este un autor pe care să-l fușărești și nici unul care poate fi înțeles din prima. În niciun caz, nu este unul pe care să-l expediezi în timpul unei călătorii ceva mai lungi […]
Să nu pronunți: noapte – Amos Oz Read More »
Recenzie scrisă de Eugenia Crainic. Când spui William Golding, spui în primul rând „Împăratul muștelor”. De aceea, când mi-a căzut în mână Moștenitorii, am început s-o citesc printr-o… binemeritată pauză. Cu alte cuvinte, am tratat-o ca pe o cură obișnuită de slăbire, care veșnic începe de… luni. Și totuși, până la urmă m-am apucat. Și
Moștenitorii – William Golding Read More »
Recenzie scrisă de Alice Bratiș. ”I once had a girl, or should I say, she once had me… She showed me her room, isn’t it good, Norwegian wood?” (The Beatles, Norwegian wood) Așa începe piesa Norwegian wood a formației The Beatles, în contextul nostru, madlena proustiană care ne proiectează direct în miezul romanului cu același
Haruki Murakami și sinestezia unei epoci Read More »
Unul din romanele lui José Saramago, Toate numele, mi se pare cel mai enigmatic dintre toate. Romanul debutează cu personajul central, pe nume dl. José, care lucrează ca funcţionar la Arhiva Generală a Stării Civile, instituţie ce pare a fi atemporală şi prezentă încă de când lumea a fost creată. Acesta, cum am spus,
Toate numele – José Saramago Read More »