Titlu: Oase migratoare
Autor: Iulian Tănase
Editura: Nemira
Anul apariției: 2011
Pagini: 224
Recenzie trimisă de Dragoș Chițac.
,,A fost o vreme când Fotograful încărca și descărca morți la Institutul de Medicină Legală. Activitatea asta îl liniștea foarte mult. Morții sunt niște oameni de treabă’’. Sincer nu am reușit să găsesc un citat mai bun care să descrie această carte pe cât de simplă, ciudățică și neatrăgătoare la început, pe atât de revelantă, intrigantă și sufletistă la final.
Acțiunea se petrece în jurul Fotografului și a celor trei oase de vacă (Ochiul drept, Ochiul stâng și Gura). Si vorba americanului ‚,long story short’’ cele trei oase formează un suflet care se reîncarnează în diferite ființe stranii, folosind lucruri din jurul lor (pepene roșu, vinete, pietre, coajă de copac, iarbă etc.). Atunci când nu se reîncarnează acestea vorbesc, iar Fotograful notează aceste povești ce par fără noimă, sfidează legile fizicii și ale rațiunii, unele amuzante altele mai puțin. Insă la finalul fiecăreia –dar absolut fiecăreia- te oprești și te întrebi ce am citit? sau ce a însemnat asta?, și o iei de la capăt și încerci să deslușești misterul micilor povestioare ale oaselor de vită. Reîncarnarea oaselor are loc în ceea ce se numește Fabrica de Chipuri, administrată evident de către Fotograf, și pentru a complica situația zvonuri despre experimentele mai puțin ortodoxe ale acestuia cu oasele ajung la urechile presei, avidă de știri senzaționale, subiecte bombă etc.
Traseul reîncarnărilor oaselor este unul complex și trece din România prin Moldova, Hong Kong, China (unde se întâlnesc cu statuia lui Buddha !!!) și apoi Vama Veche și Mangalia. Pentru a încheia cu această istorisire a acțiunii cărții voi mai spune doar atât: Fotograful care locuia singur se îndrăgostește de Moira, aceasta rămâne însărcinată, însă din păcate în ziua când personajul devine tată suferă de un accident de mașină și moare. Si totuși nu moare, sfârșitul e doar o convenție, o parte a unei ciclicități cosmice.
De ce oase? Oasele sunt singurele produse materiale care rămân după ce noi murim, și pentru a păstra motivul reîncarnării, oasele de vită erau folosite în China antică într-o multitudine de ritualuri religioase.
Un alt aspect important este prezența Fotografului prin numele acestuia. La urma urmei una dintre cele mai interesante idei ale acestei cărți este că amintirea poate fi fotografiată. Oasele de vită sunt dovada fizică a acestui lucru. De altfel în carte găsim aproximativ 30 de imagini ale diferitelor creaturi în care oasele s-au reîncarnat.
Imaginile. De ce avem nevoie de imagini, de fețe, de chipuri chiar și atunci când vorbim de suflet !? Ne e mai ușor să ne asociem de o entitate atât de hulită ca sufletul doar dacă are chip, sau poate această abordare vizuală e greșită, și ne trebuie o abordare mai puțin fizică și mai mult spirituală. Stiu că majoritatea cărților nu sunt doar citite, ci și trăite, imaginate însă parcă aceasta cere o implicare spirituală ridicată, și absolut necesară pentru a o înțelege pe deplin.
Răbdare. E una din virtuțile esențiale care îți trebuie pentru a reuși să citești cartea așa cum trebuie. E nevoie de răbdare pentru a analiza lucrurile, și pentru a te uita în spatele lor și a vedea ansamblul dintr-un unghi cât mai obiectiv, serios și benefic lecturii. Nu e chiar așa ușor să citești o carte despre trei oase de vită care trec prin nenumărate reîncarnări, și cu un personaj principal la fel de misterios ca ele.
Filosofie, pasiune, artă, literatură, călătorie, religie Oase Migratoare este o carte care are de toate și care se adresează celor care pot aprecia o carte la adevărata ei valoare.